kopinaki

am clescut :P

2008-06-14T00:02:00.002+03:00

tortuletz

2008-06-13T23:42:00.004+03:00

Sunt mai mult decat o printesa

2008-04-01T15:14:00.005+03:00

Am crescut ;)

2008-03-27T22:35:00.005+02:00

Ma cheama Printzi - mi se mai zice si Maimu cand nu sunt cuminte. Orice misca ma fascineaza, dar cel mai mult imi place sa rod cabluri - de care or fi ele. In rest sunt linistita, ma ascund, stau la panda, ma joc, sunt prietenoasa cu oaspetii. va mai povestesc ce fac in cateva zile ;) pana atunci maauuuuuu .....

Sunt tare neastamparata

2008-03-18T14:10:00.005+02:00

Happy B-day

2008-03-12T11:20:00.005+02:00

Un print i-a adus printesei lui o mica printzesica :)

Chicane view

2008-03-10T19:22:00.003+02:00

De data asta vin cu o rugaminte pentru cei care au fost la Chicane si cunosc persoanele din poza de mai jos. Lasati o vorba daca da. Tnx

De'ale primaverii

2008-02-27T15:35:00.002+02:00

vreau sa rad

2008-02-08T17:27:00.000+02:00

Cuvintele se pierd, minutele se scurg greu, timpul se taraste, dar cand ne scuturam din neantul realitatii prea obositoare si urate realizam ca de fapt nu am facut nimic pentru a ne face trecerea mai placuta.

Suntem preocupati de detalii, traim in situatii pe care nu ni le dorim, sacrificam psihic si timp pentru oameni care nu merita. Ne uitam in jur si vedem ca si cei pe care ii numim prieteni fac la fel. De drag sau de nevoie.

Dupa care stau si ma gandesc ce mi-as dori foarte mult in viata asta. Vreau sa pot sa rad, sa rad din toata inima, sa ma bucur, sa regasesc bucuria in orice lucru, in placerea de a fi al meu. Mi se intampla de foarte multe ori sa imi doresc un lucru, dupa care in momentul in care il am sa nu mai simt nimic.

Cred ca e vina mediului in care “ne dezvoltam” si care ne otraveste cu goliciunea si lipsa de profunzime a lui.

Rautatea

2007-11-15T11:21:00.000+02:00

Ce e mai rau: sa fii rau cu rea vointa sau inconstient?
Cand ranim cel mai mult?

Exista momente cand nu vrei sa auzi de nimic si indirect spui lucruri rele care dor, dar nu iti dai seama. Odata ce ai spus, nu mai poti retrage... strici surprize si faci persoane dragi, triste.

In al doilea caz e grav. Esti rau cu buna stiinta, ascunzi lucruri, nu le comunici doar ca sa vezi cum da in bara cel de langa tine. E o boala a romanilor sa fie rai cu cei care ii ajuta – sau vor sa ii ajute. Satisfactia este draceasca in acest caz... si de condamnat si lasa urme grele si de ce nu frustrari.

Continuam sa gresim, sa fim rai, este in firea noastra pentru a compensa goluri de care nu suntem constienti.

Totul e o eticheta pe o cutie

2007-11-06T12:03:00.000+02:00

Despartirea de ce a fost al tau mult timp si acum e doar o eticheta pe o cutie... greu de descris ce simti. Te gandesti: cand oare obiectele vor mai vedea lumina zilei? Ma voi mai juca vreodata cu ele? Voi mai citi cu pofta din cartea mea preferata?

Ma incearca sentimentul de dezgolire. Sentimentul unei case goale, lasata prada strainilor nu este usor. Dar pentru iubire, faci orice se spune. Exista oare limite? Nu cred... doar daca sentimentele nu sunt reale.

Si asa ma gasesc pasind in noapte, in frig si ploaie pe strazile late ale Pantelimonului. Acel El Dorado de nedorit.... a devenit casa mea. Drumul lung cu autobuzul in fiecare dimineata, fete triste, nesimtite, nepasatoare, reci... raceala ce a cuprins natiunea in goana dupa un trai mai bun. Ma salveaza ipod-ul meu cu melodii calde. Si cartea ce ma insoteste in fiecare calatorie.

Ma inghesui spre iesire si ma strecor pas-pas pe langa garduri, incerc usa si iar nu am cheie sa intru. Sun la interfon... lung, profund si tiuitor.... liftul coboara lenes, ma duce la un cat superior si acolo sunt in sigurantza... am trecut si azi testul fricii de cartierul gri, care pe zi ce trece devine verde ... dar mult prea altfel pentru gustul meu.

Toate drumurile duc la Roma

2007-10-29T17:39:00.001+02:00

Un aer cald ne intampina si un mediu familiar. E Roma, cu frumusetile ei, cu aleile ei inguste si placute, cu franturi de istorie, cu piatete, fantani si insemne trecute dar atat de prezente.

Am calcat pe unde au mers romanii, am mancat castane coapte insotite de o magnifica inghetata.

Coloseumul se tine inca tare pe pozitii si isi intampina spectatorii cu grandoare si buna vointa. Ce a mai ramas din forumuri, biserici si bucati de istorie sunt atent aratate, dar din pacate ne-explicate.

Oamenii sunt calzi, vorbareti si atenti. Ai impresia ca toata lumea se cunoaste cu toata lumea.

Vaticanul, cu a lui piata mare strange destui curiosi care sa-i descopere dedesubturile. Totul este impresionant dar cel mai frumos este sentimentul de liniste pe care il ai.

Pe curand frumoasa capodopera vestita.

Last Golf Road Kick Off

2007-10-13T22:07:00.000+03:00

roscat maroniu

2007-10-04T13:17:00.001+03:00

Se bat razele galbene cu vantul ruginiu al toamnei. Merg seara pe o stradutza laturalnica si calc pe primele frunze roscat maronii. O pisica se ascunde de nimic - taras pe coate printre frunze. A venit toamna. Mult mai melancolica anul asta, mult mai productiva, mai cu viata, cu sperante si noi inceputuri....

Ma voi bucura de toamna anul asta. O voi trai in fiecare zi, o voi simti, o voi invinge si ne va fi bine. Vorbe dulci de ruginii, peisaj de munte desenat pe retina mea obosita de aglomeratie si stres...

Plec

2007-08-31T14:39:00.000+03:00

La aer curat, intre culmi inalte, la iarba verde, la miros de fan cosit.. plec acolo unde oamenii si-au pastrat obiceiurile, decenta si respectul.

Plec sa vad cum se mulg vacile, sa calaresc cai salbatici, sa urc pe munte, sa beau apa de izvor, sa culeg fragi si mure, sa ma intalnesc cu Mos Martin la cotitura...

Plec sa descopar natura si linistea. Am nevoie de o pauza. Sa ma regasesc, sa-mi pun in ordine gandurile, sa ma odihnesc, sa zambesc si sa iubesc.

sfarsit de saptamana nesfarsit

2007-08-12T19:17:00.000+03:00

Stiu ca suna a poveste - dar asa a fost si acest weekend... gratar pe un pamant cu priveliste la Dambovitza unde abia asteptam sa se ridice o casutza. Prieteni, voie buna, muzica si multe paturi pe care s-au legat discutii si prietenii.

Spre seara am dormit intr-un hamac si m-am odihnit pe terasa unei casutze cochete si cu oameni mai mult decat primitori. Recunosc ca de vreo luna incoace am invatat cum sa am rabdare cu copii mici, cum sa ii pacalesc sa manance.. si tot asa.

am dormit acompaniatii de torsul unui motanel cu sinuzita:D care a stranutat si ne-a umplut de "mucisori". asta pana sa cada de pe spatarul canapelei si sa se ancoreze in spatele ochilor albastri :)

din pacate maine e luni din nou si intram in alta sfera...

Noapte rece

2007-08-09T17:58:00.001+03:00

Ce mai! Nu am nici o scuza pentru absenta mea asa de lunga... poate m-am saturat sa fiu atat de personala pe blog – in definitiv nu intereseaza pe nimeni, iar cei care vor sa stie, afla.

Vreau sa va povestesc cum este noaptea sa te plimbi pe strazi in papuci si pantaloni care streg astfaltul. Am patit-o din nou – mi-am uitat cheile de la casa intro masina care a fugit cu ele - si nu numai - la Iasi. Asa ca raman eu fara haine de care aveam nevoie disperata... data viitoare voi fi mai precauta promit :D

Si incep eu sa caut disperata solutii la prietene – numai ca ghinion – statul cu fundul pe scaun de dimineatza pana seara a produs un strat suplimentar de protectie pe corpul meu – cu alte cuvinte m-am ingrasat... Gasesc eu pana la urma ceva cu care sa nu arat ca de pe malul garlei si acum ramane de gasit incaltaminte. Hard task :P

In noaptea rece, vantul se joaca cu tricoul meu prea larg, imi pune piedica si ma amestec in pantalonii prea lungi pe strazi gri, parasite parca. Miroase a noroi proaspat, a apa infiltrata – mi-e somn si am emotii. Vreau acasa, in garsoniera mea pufoasa de unde pot cugeta la viitor. Vreau pe malul unei ape sa ma mut :D sa vad in fiecare zi rasaritul si apusul... sa ma joc cu doi caini si sa am grija de gradina... cer prea mult?

Poate ca da, poate ca nu – acum nu mai imi e frica sa visez, am doi ochi albastri care ma sustin si ma vegheaza.

hidding under a bridge :D

2007-07-30T20:31:00.000+03:00

nevoie de relaxare

2007-07-06T15:01:00.000+03:00

Am nevoie de odihna, am nevoie sa scap din agitatia Bucurestiului, cu toate problemele pe care le impune. Nu mai vreau dimineatza sa ma enervez in trafic sau sa trebuiasca sa fac semne disperate celor care vor sa imi stearga parbrizul cu apa lor invechita - daca nu vad, o sa-mi sterg singura geamurile.

oare de ce nu se gandesc sa vanda apa plata la jumate de litru la semafoare? sau ceva de care soferii au nevoie urgenta? gen tigari, brichete etc?

Plec spre mare - dar iau cu mine toate gandurile grele, grele - de ce oare nu le pot lasa in urma? imi doresc sa vina momentul in care sa nu ma gandesc decat la cat de misto e ceea ce fac si ce norocoasa sunt ca am doi ochi albastri langa mine?

Sper sa ma intorc cu puterea unei noi saptamani ce se aude plina de emotii... dar la sfarsitul careia voi fi linistita....

Vreau sa ma opresc din a gandi macar pt un minut, sa ma pot deconecta de la toate nimicurile care ma infioara. sa dorm o luna si sa ma trezesc intr-o lume mai buna.

My everyday Brands

2007-07-06T14:57:00.000+03:00

Se pare ca trebuie sa fiu provocata ca sa mai scriu si eu ceva pe blog... chiar ma gandeam la un moment dat ca nu am mai scris de ceva timp... nu imi caut scuze, caci nu le voi gasi.

Loredana ma incita sa imi dezvalui brandurile pe care le folosesc de-a lungul zilei.

Incepem prin Blend–a–med, Avene. Continuam cu Nescafe solubila, Dorna, Vogue– dupa care ne oprim timp de o ora si ceva la VW Golf, Sony, Vogue si radio Guerilla.

Continuam cu Fulga, Nescafe again – dar de data asta in fata altui brand Mac – Ibook (addicted). Cred ca nu mai trebuie sa precizez itunes, word:mac quicktime.. wikipedia, google, diverse dictionare, bloguri...

Ar mai fi: KFC, Trenta Pizza, Pepsi Twist, Nokia, Starbucks, Etam, BSB, Armani etc.

Dau stafeta mai departe dragilor mei: Katakitoka si Blogariu. Nu faceti excesse guys :)

ps. promit ca pun si linkuri asap.

Verde

2007-06-08T18:25:00.000+03:00

Vantul adie usor printre frunze si flori.. patrunde in casa si ne trezeste dorinta de plimbare ... de a simti iarba umeda sub talpi. Vreau sa am o oaza de verdeatza langa pat. Cand ma trezesc sa-mi incarc bateriile, sa ma rasfat cu blande gadilituri de iarba verde.

Time passing by

2007-05-22T18:03:00.001+03:00

Simt cum se scurge timpul prin mine, prin degetele’mi amortite, prin picioarele’mi grele, prin ochii’mi ingreunati si incetosati. Incerc sa schitez teme de realitate, dar parca totul e asa aievea. Ma las posedata de nemernicia clipelor, orelor, zilelor.

Traiesc - dar simt oare intens trecerea timpului?

Dor de soare

2007-05-11T21:19:00.000+03:00

Dor de soare, de jocul razelor pe pielea alba.. mi-e dor sa simt nisipul alunecand printre degetele protejate. Sa merg pe tarm si sa ma tachinez cu valurile spumegande. Parca simt briza printre suvitzele’mi dese.

Albastru azur e tot ce imi doresc sa vad, auriu sa simt.

Si Daca...

2007-05-11T21:18:00.000+03:00

Si daca ramuri bat in geam… te trezesti din somn si admiri peisajul diminetii umede ce tocmai se desfasoara. Senzatia de somn-trezire e atat de ciudata incat nu te poti hotari daca e placere sau chin. Nu esti inca hotarat daca vrei sa devii constient – iar atunci bagi din nou capul in perna si cauti mirosul cunoscut al locului tau cald.

Buna dimineata dar somn usor.

detasare ... god it feels so good!

2007-05-11T18:04:00.000+03:00

Poate cel mai ciudat sentiment este cel de detasare, de relaxare, de liniste sufleteasca. Un lucru care te ranea in mod constant, acum iti este atat de clar. Descoperi ca ai puterea de a spune nu, de a lua o pozitie diferita... cat este de bine sa te detasezi, sa sti ca nu te mai afecteaza trecutul, iar de acum ai liniste sa gandesti viitorul!!! Nu pot descrie in cuvinte.

Astazi am descoperit ca am putere din nou. Pot fi incisiva, categorica si sa spun lucrurilor pe nume fara a regreta nici macar o milisecunda ce am spus. E un inceput promitator...

Inceput de vara

2007-05-05T16:00:00.000+03:00

Dorinte ascunse

2007-04-25T20:43:00.001+03:00

Ce faci cand simti ca ai expuizat toate puntile de legatura? Pur si simplu esti atat de departe de ceea ce inseamna realitate incat refuzi sa ma gandesti coerent. Cum gasesti acea forta interioara de a demostra ca de fapt esti un pilon pentru ceea ce urmeaza a se produce? Exista oare oameni care se auto-motiveaza? Cu siguranta ca da – insa eu nu fac parte dintre ei. Eu am nevoie de cineva cu care sa ma sfatuiesc, care sa ma ghideze, sa ma incurajeze si care sa creada mai presus de orice in mine. Am nevoie de un punct de referinta.

Cred ca in acest moment am de fapt nevoie de o revelatie, de ceva atat de inedit incat sa imi faca sufletul sa tresare de bucurie si sa imi dea acea stare euforica.

Vreau acei ochi albastri sa ma priveasca si sa imi spuna: stiu ca poti, haide mai incearca o data – si daca si de data asta nu reusesti, te voi ajuta sa te ridici la standardele pe care ti le-ai impus initial. Vreau o strangere in brate care sa ma faca sa ma simt protejata, vreau ca viata mea sa se schimbe macar putin in mai bine, referindu-ma aici la o parte pe care nu o cunosc decat foarte putini dintre cei care imi sunt aproape. Vreau sa am energia de a face ceva remarcabil si de ce nu, memorabil. Cred ca de fapt al ajuns la acel nivel din piramida lui Masllow in care vreau apreciere. Poate e prea devreme la varsta mea … poate ca e doar un vis frumos … sau poate inca nu mi-am gasit chemarea.

Astept sa merg cu patura la picnic pe malul marii, sa simt nisipul fierbinte printre degete si sa aud valurile care se sparg de tarm. Si astept cu fervoare sa mi se indeplineasca o parte din visul meu de a conduce un Mini Cooper S in directia in care voi fi linistita si mai presus de toate impacata.

Vreau sa fiu alta, sa simt, sa scriu, sa vorbesc… in ordinea asta.

Miros de vara

2007-04-22T19:41:00.000+03:00

A venit vara – se apropie cu pasi repede 1 mai – dezmatul oficial al anotimpului cald. Am iesit azi sa ma plimb prin parc, sa respir alaturi de copacii verzi, sa ma las alintata de soarele bland. Vantul si-a facut de cap printre suvitele mele, iar eu am zambit impacata.

Inca o saptamana in care ma voi gandi la albastrul marii, la nisipul umed noaptea si fin ziua, la drumul lin pana la Constanta …

1 aN

2007-04-06T10:40:00.000+03:00

Sunt multe de spus si timp atat de putin. Azi se face un an de blogging – la multi inainte deci. Am pornit blogul dintr-o joaca si iata ca am ajuns sa primesc feedback pozitiv de la prieteni si chiar sa leg prietenii virtuale ;).

Acum un an daca imi spunea cineva ca o sa realizez atat de multe intr-un timp atat de scurt, i-as fi ras in fata. Iata ca lucrurile bune se intampla si traiesc cu speranta ca echilibrul sa nu fie zdruncinat prea tare, decat pe talerul de bine :P.

Se apropie Pastele – asa ca relaxati-va si gasiti un moment de singuratete in care sa reflectati la ce v-a adus bun si rau anul trecut, sa va setati obiective pentru anul asta, sa va analizati si sa va regasiti. Incarcati-va cu energie si mai ales profitati de timpul frumos de afara. Mandatory: o persoana care sa va fie alaturi si care sa va sustina.

Have fun, enjoy!

Canon Ixus 900Ti

2007-04-05T15:39:00.000+03:00

Iata un cadou de Paste care merita orice ;) De acum vor fi mai multe poze pe blog:)

Dulcele targ al Iesilor

2007-03-24T22:12:00.000+02:00

Savurez tigara care mai are putin si imi arde degetele...ma pierd in norii de fum si ma gandesc la cat de usor este sa te trezesti la realitate, la cat de mult inseamna o secunda, la ce implicatii au unele decizii pe care le luam cu o rapiditate care ne frapeaza cand ne gandim retrospectiv.

S-a terminat o saptamana grea de dor, dar incepe una agitata in care trebuie sa fiu mai conectata decat oricand.. si cu toate astea ma intreb... oare ce inseamna a simti, a trai? Am plecat la Iasi weekendul asta ca sa vad dulcele targ si nu numai ;) dar cu mici incidente pe drum am reusit sa realizez ca de fapt nu sunt indiferenta asa cum credeam - ci sa imi pasa mai mult decat niciodata. Prietena mea -cea mai buna zic eu- mi-a dat masina ca sa imi fac hatarul de a conduce 450 km pentru a vedea niste ochi albastri dulci.

Totul bine si frumos pana la 35 km de intrarea in Iasi cand pe o ploaie torentziala la iesirea dintr-o curba se intampla inevitabilul. Un cetatean respectabil trece (auto)strada sau drumul national - cum vreti voi sa-i spuneti, iar Dacia din fatza mea franeaza in disperare. Pe prima banda doua camioane. Prezenta de spirit sau ghinion, cum vreti sa o numitzi ma face sa franez - lucru ce determina acvaplanarea sau driftingul meu de pe o banda pe cealalata. Dar asta nu inainte sa acrosez un Ford de pe contrasens. :D and there i woke up and i realized: i really wanna live, i have a reason - let's make it real. Nu va plictisesc cu detalii legate de politzie, comentarii - dar mai ales sentimentul ca am dezamagit niste prieteni. Dar sper ca fiarele sa conteze mai putin in ecuatia aceasta.

Stau pe canapea si admir Iasul, tin un suflet drag in brate si am o certitudine: vreau sa fac lucrurile mai intense de acum incolo. cu miros de scortisoara pe ffw ;) tine cineva pasul cu mine?

Inca un an

2007-03-13T23:28:00.000+02:00

Fuse si se duse. Ziua mea de nastere. E interesant de analizat ca fenomen ziua cuiva de nastere. Observi cine se gandeste la tine, ce iti ureaza - cand si cum.

Am avut 2 surprize foarte placute ieri. Persoanele vinovate se simt... si le multumesc din suflet ca au fost alaturi de mine. Si cu ocazia acestei zile am descoperit ca imi plac trandafirii, rosii, catifelati si perfecti.

Placere sau dependenta

2007-03-13T23:23:00.000+02:00

Katakitoka nu sta cuminte si face vraji ca de obicei. Iata ca ma provoaca sa caut prin cutia cu simtiri si sa marturisesc de ce sunt dependenta. Dar de ce nu sunt oare dependenta? :P

Ce se intelege oare prin dependenta? Sa fie acel lucru fara de care nu mai poti trai? Mmm – greu de crezut. Suntem adaptabili si chiar daca este mai greu sa trecem peste anumite lucruri, supravietuim pana la urma. Am invatat ca pana si obisnuinta – cea mai grava forma de dependenta, poate fi invinsa. Trebuie doar sa vrei si sa ai sustinere.

Cred ca ar trebui sa insirui aici lucruri care imi place sa le fac cu placere… la asta se reduce pana la urma dependenta – placere in orice forma a ei… de la extaz pana la agonie. Sar peste dependenta de tehnologie de orice fel. Si la fel pentru slabiciunea mea de a scrie.

Nu-mi inchipui diminetele fara cafea/ness/frappe – orice forma de cofeina -> fara ea, nu se intelege nimeni cu mine. A!! Si imi place sa fumez. Si nu o fac ca e un obicei social. Pur si simplu imi place gustul tutunului pe buze.

Sunt “dependenta” de un sarut si un zambet. Bineinteles ca e foarte importanta aici persoana… in general imi place sa am un suflet pereche langa mine – care sa ma scoata din pattern, sa ma faca sa ma simt deosebita.

Iubesc orice e verde. Se poate spune ca sunt “dependenta”???!!!

And btw – sunt “dependenta” de siguranta si confirmari. De orice natura ar fi ele.

Si acum ca m-am mai descoperit putin, il invit pe boariu sa ne impartaseasca din dependentele sale. That will be interesting 2 read.

Later edit: il provoc si pe Andrei sa ne spuna de ce este dependent... in afara de pasiunea sa - fotbalul:)

albastru

2007-03-04T21:28:00.000+02:00

Cum crezi ca as mai fi admirat marea daca nu ma regaseam in ochii tai atat de albastri?

Pot sa zambesc din nou, sa fiu eu, sa visez si sa traiesc. Dimineata are farmecul ei, la fel si ziua, dar mai ales seara cand speranta si gandurile o iau razna. As vrea ca timpul infinit sa fie, sa stam sa radem, sa vorbim, sa te joci cu parul meu si eu sa te pup…

Ea si El

2007-03-04T21:26:00.000+02:00

O privire a fost de-ajuns ca sa stie ca se vor iubi cu pasiune, ca vor deveni dependenti de sufletul celuilalt. Au intrat in carusel, dar cu o distanta matematica au trait pana cand s-au saturat de jocuri. Numai ca jocurile s-au rafinat, iar miza acum e delicata. Soarele se joaca cu parul lor balai inchis, iar razele le reflecta privirile amorezate.

Stie el oare de cand am asteptat sa il sarut? Cat de mult mi-e dor cand pleaca? Cum imi tresare inima cand suna sau il sun?

Stie ea oare cat e de norocoasa? Ca o vreau?

Vraja se desface incet incet si le asterne zi dupa zi sansa in fata. Vor profita de ea?

Azi e baba mea

2007-03-03T12:59:00.000+02:00

Mi-am ales baba pe 3 martie. Se pare ca va fi o zi superba, la fel si anul se spune. Adevarul este ca a inceput bine si este pe zi ce trece mai bine;)Abia astept sa traiesc anul asta..

disconfort psihic

2007-02-26T11:49:00.000+02:00

sentiment de disconfort. stare de apasare. nimic nu mai conteaza decat gandul acela care te obsedeaza si se amplifica exponential cu trecerea secundelor, minutelor, orelor. vrei sa faci lucrurile mai bune si ceva te retine. sentiment de ratare. stare de imponderabilitate spirituala. cine ne mai intelege? suntem niste animale care produc sentimente, senzatii si asocieri puternice.

vreau sa fiu un vis, sa tresar la fiecare bataie de inima, sa fac lucruri frumoase si durabile. ma vei lasa oare?

Centura de siguranta

2007-02-18T18:52:00.000+02:00

La decolare si aterizare centura de siguranta este obligatorie. Just in case. Asa ca nu uita: sa nu zbori niciodata fara centura de siguranta. Mai ales daca este vorba de altitudine mare si un aparat de zbor modern. ;)

Nu vreau. sic

2007-02-13T23:53:00.000+02:00

Azi am iesit din barlog si m-am uitat cat este de mutilat orasul si parca toti tinerii asteapta cu nerabdare tremuranda faimoasa zi in care isi pot da pe spate iubitele. Nu inteleg de ce trebuie sa ne demonstram dragostea intr-o zi anumita din an? Ce aduce in plus daca imi da astazi o floare sau maine? Tot un gest ramane. Si cu cat este mai natural, cu atat mai credibil. Nu vreau inimioare si declaratii de dragoste de Valentine’s si nici de Dragobete. Vreau sa stiu ca eu sunt cea care contez si sa imi arate asta. La fel cum o fac si eu.

Mi se pare tras de par sa imitam ce fac altii, sa nu avem pic de imaginatie, sa credem ca o masa la restaurant si o inimioara de plus vor face iubirea mai trainica sau mai credibila. Rest my case.

Indecizie

2007-02-05T22:21:00.000+02:00

De cateva zile stau si ma gandesc ce sa mai scriu pe blog. Nu ca nu as avea idei sau nu se intampla nimic in viata mea. Dimpotriva. As putea scrie un roman. Ieri in metrou spre casa m-a lovit brusc. Nu mai am ce scrie pe blog pentru ca intre timp acesta si-a atins obiectivul propus. Acela de a trece peste o perioada gri din viata mea. Si se pare ca am reusit.

Acum trebuie sa-i gasesc un nou obiectiv sau sa scriu alt blog, mai incisiv de data asta. Se pare ca au succes mai mare cele care musca de fund diferite greseli sau intamplari de pe scena realitatii. Pana la urma comenteaza un joc ce nu se va termina niciodata. Si cum romanul s-a nascut poet, haideti fratilor sa scriem. Orice, numai sa scriem. Ca e la moda, ca ne place sa ne bagam in seama si sa fim bagati in seama. Ca nu avem ce face cu timpul nostru liber. Ca e cool sa spunem ca avem blog. Si alte nenumarate motive.

Las in urma episodul Kora cu dedicatia urmatoare: “Drumul spre fericire e greu. Mai ales cand vrei ca totul sa fie perfect. Se lasa cu asteptari, tatonari, cautari, initiative, momente de glorie si de uitare completa.”

Farewell Kora

2007-01-29T22:43:00.000+02:00

H Kora exei pethenei. Den iparhei pia. Efige. Giati; epidi exei nevreiazei toso polh kai den mporei na exei epistosini stous antropus, den thelei na agapisei pia. H agapi tis ehei teliosei tou hrono pou perase kai den tha ksanagirisei.

Tora einai to hrono tis duleia, tis Korina’s etsi pos itane. Kria, siguri kai mono gia auti. Den tha tin vriskete - h Kora - me tipota.. geia!

Kalos tou kenuria tin Korina. Heretai…

*acesta este un post care nu necesita traducere - este scris pentru Kora, cea care a fost. Daca vorbitorii de greaca vor sa va faca un favor, fine by me.

5 Things you didnt know about me

2007-01-22T22:31:00.000+02:00

So.. Loredana m-a provokat sa imi cotroboi prin suflet si sa fac publice 5 lucruri mai putin cunoscute despre mine. Greu avand in vedere ca sunt multe lucruri pe care nici eu nu le stiu despre mine. Dar am reusit sa cern…

Am vrut sa ma fac doctor stomatolog. Si nu pentru ca sa mostenesc afacerea lui tata, ci pentru ca vroiam ca toti oamenii sa fie cu zambetul pe buze.
Nu suport prostia – de orice fel.
Cateodata ma gasesc in situatii care nu imi convin si nu stiu cum sa ies din ele – sunt prea miloasa cu cei din jurul meu si multi profita.
Am fugit de acasa cand eram in liceu. Imi placea sa dmir marea pe timp de noapte…sper ca ai mei parinti sa nu citeasca asta…:d
Am fost la olimpiada de informatica si am luat si premiu … iar acum scriu … cat de ciudata este viata (dar daca ma gandesc mai bine tineam un jurnal cu tot felul de proza si poezii inca din liceu – ar trebui sa postez cateva dintre ele, sunt chiar misto).

Cam atat despre cotloane ascunse, daca vreti sa descoperiti mai mult, stiti unde ma gasiti. Iar acum vine partea cea mai grea.. cui sa dau mai departe tagul… scumpilor mei prieteni carora le multumesc ca ma sustin sa merg mai departe… katakitoka si blogariu .

Mix ciudat

2007-01-15T23:54:00.000+02:00

Nu ti s-a intamplat sa ai flashback-uri niciodata? Sa iti doresti ca unele momente sa nu se termine? Sa fii conectat la o realitate in care regasesti relicve atat de placute ale trecutului? Nu ti s-a intamplat sa urlii de fericire? Sa te simti deosebit intr-un noiam de gri? E un laitmotiv se pare al acestui an, la mine cel putin....

Dimineata cand plec spre munca nu suport sa vad fetele ingreunate de griji si de apasarea deja comuna din metrou. Drept pentru care stau si ascult muzica sau citesc. E un refugiu atat de cozzy de realitate. Ei vad ca tu esti in lumea ta si nu te deranjeaza. Cersetorii nu se mai opresc cu mana intinsa spre tine. Nimeni nu iti mai cere indicatii sau iti povesteste amintiri din copilarie. Si am vazut ca din ce in ce mai multi o practica. Metroul se asorteaza la ipod/mp3 player. E un trend. Ar trebui sa inlocuiasca plauzibilele ad-uri cu Romania ca destinatie turistica sau reclame la credite cu o campanie anti-plictiseala sau anti-apatie.

O vacanta neasteptata

2007-01-03T23:02:00.000+02:00

De unde sa incep si unde sa termin? Probabil cu inceputul.. plecare spre Constanta sambata dimineata la 9 – ceea ce inseamna trezit la 7 jumate, un chin pentru mine.. dar a meritat. Cand am ajuns m-am intalnit cu prieteni de mult uitati si cu care am tinut legatura doar prin telefon si mail.. asa ca seara s-a lasat cu peripetii. Ne-am strans dupa 6 ani - gasca din copilarie acasa la un prieten.. amintiri, povestiri, planuri de viitor, multe poze, bautura si voie buna. Narghilea de mere si cirese, dupa care in club. Am condus un BMW – superb- cu peste 110 pe strazile urbiei. Ne-am intors acasa pe la 6, mai ca nu ne-au dat afara din club…

A doua zi in vizite la prieteni din nou. Am vazut casa unei prietene bune, superba – bravo Lavi ;)

Iar vizite in Eforie la niste prieteni foarte buni de familie intr-o casa cu iz grecesc si multa caldura si iar voie buna.

Craciunul a fost linistit in familie alaturi de finuti si cele cateva carti de marketing si copywriting ;) cadourile pe masura… un iPod, o rochitza de la BSB, ochelari noi si lentile de contact :) Iar in seara de Craciun am fost la prieteni in vizita - multumesc Myky si Suzy.

Pregatiri de Revelion – dar raceala m-a tinut doua zile in pat, asa ca am vorbit extrem de mult la telefon cu prietenii si iar am citit, am scris, am reflectat, m-am odihnit. Ma uitam la cerul albastru de pe geam si am avut timp sa vad filmele pe care nu le-am vazut un an intreg. Surprizele dinainte de Craciun au continuat si dupa.. am primit telefoane si mesaje de la prieteni cu care credeam ca nu o sa mai vorbesc niciodata, dar ciudate sunt aceste evenimente cand lumea devine mai deschisa…

M-am facut cat de cat bine pentru marea seara si m-am gatit cu noile mele achizitii dupa care am alergat zile intregi. E foarte slab orasul la capitolul gasit lucruri misto pentru o fata care s-a obisnuit cu capitalele lumii :P

La Rev ne-am reunit gasca acasa la fratii mei preferati - gasca cu care am petrecut cel mai bine in anii cand eram acasa. Mi-a placut ca nu ne-am schimbat, suntem aceasi nebuni cu vise si realizari. Am petrecut noaptea in bucatarie unde era cea mai mare distractie. Am ras, am mancat, am fumat din nou narghilea si am avut parte de multe cocktailuri – multumim Melcu. Poze aici .

Am vorbit despre Maroc, despre traditii, despre alta lume si acum nu pot decat sa ma gandesc ca vreau sa vad Marackesh-ul, sa vad dunele de nisip si sa ies cu aparatul de fototgrafiat pe strada si sa surprind istoria in format digital…

M-am intors la Bucuresti dupa o cursa magnifica cu Fiat-ul si lasand in urma amintiri frumoase. Am facut cativa oameni fericiti si ei la fel pe mine si am ramas cu momente care sa ma motiveze in acest an. Maine abia astept sa merg la birou si sa ma apuc de treaba.

La multi ani tuturor si un an cat mai bun cu multe realizari si milestone-uri bifate… eu mi-am facut deja lista… voi?

New Year at Seaside

2007-01-01T05:41:00.000+02:00

Bilantz inainte de schimbarea anului

2006-12-23T00:06:00.000+02:00

Ne apropiem cu pasi rapizi de sfarsitul acestui an. Un an greu, cu multe schimbari mai bune sau mare rele, cu progrese si regrese.. dar pana la urma cu multe experiente care m-au maturizat si schimbat. In bine sper.

Spiritul Craciunului inca nu l-am simtit. Sper sa intru in atmosfera odata ajunsa acasa, la Constanta in casuta primitoare, alaturi de parinti care stiu sa isi rasfete fata. Vreau sa merg la shopping, sa iau cate un cadou dragutz pentru toate persoanele care mi-au fost alaturi si m-au sustinut. (stiu ele care sunt si le multumesc)

Stau si ma gandeam cum acum un an visam sa zbor spre o insula a Mediteranei unde urma sa petrec Craciunul. Am mers pe strazile Atenei si tot ce imi doream era sa am un super job, sa fiu apreciata si iubita. Se pare ca cineva mi-a indeplinit aceasta dorinta, mai tarziu ce e adevarat si cam pe jumatate, dar nu pot decat sa fiu fericita si sa vreau mai mult in continuare. de fapt.. sufletul pereche e acolo undeva, I just have to grab it ;) any proposals :P ?

Pentru anul ce se grabeste sa vina imi doresc sa fac lucruri mari, sa imi indeplinesc cateva dorinte prafuite de ignoranta unora si sa regasesc acea stralucire in fiecare lucru. Sa dau mai mult si sa primesc la fel de mult. Ceea ce va urez si voua, un an mai bun, mult mai bun(am eu un feeling ca va fi un an cu multe realizari) – si aici fiecare isi seteaza obiective ;)

Aivea

2006-12-18T21:49:00.000+02:00

Ziua sta sa apara, e in zori si eu te caut cu ochii minti pe stradute inguste, pavate cu piatra si vopsite cu var alb. Ma uit la case, au acoperisuri albastre si geamuri mici cu glastre in care trandafirii sunt inca infloriti. Albi, rosii si mai ales galbeni. Sunt mici si pricajiti. Ca si sufletul meu care e speriat ca nu te regaseste decat in lucruri marunte.

Merg de nebuna pe stradute, la stanga, la dreapta, ma pierd in orasul vechi si imi inchipui cum zeii au urmarit fiecare miscare odata. Ma asez pe un prag… o pisica se alinta de piciorul meu. Crezi ca asa a facut si cu Socrate odata de demult? Nu am de unde sa stiu..poate…

Umezeala imi patrunde prin bluza de matase vernil… iar vantul imi sopteste sa imi intorc capul.. zaresc niste ochi caprui care ma privesc insistent cu jind si regret… dar nu sunt acolo de fapt.. nu e decat o proiectie a unei dorinte ce e departe de a se materializa…

Inchid ochii si aud susurul apei, simt niste buze catifelate pe ceafa care vor sa ma incalzeasca si o imbratisare aivea. Imi pun capul pe umeri si ma sarut cu necunoscutul dupa care ca teleghidata imi indrept pasii spre casa. E dimineata si trebuie sa dorm pentru a avea putere sa visez din nou…

Parallel Thinking

2006-12-06T22:04:00.000+02:00

Am luat leapsa de la blogariu si tema de gandire este: 5 carti pe care le iei cu tine pe o insula pustie. Stau sa ma gandesc cum ar arata insula mea pustie ca sa stiu ce carti as vrea sa le iau cu mine. So.. cred ca are o plaja lata cu nisip fin ca sa pot sa stau sub un palmier si sa citesc cand ma plictisesc de mare… dupa care vreau o padure de palmieri sau bananieri combinati cu portocali, mango si lamai. Drumul prin padurea mea imaginara trebuie sa dea la poalele unor munti impunatori si cu creste golase care sa te duca cu gandul la climbing.

Ok. Acum pot sa imi aleg cartile…
- opera completa a lui Platon (pentru momentele de meditare profunda de la malul marii)
- Lolita de Nabokov (poate reusesc sa o termin in asteptarea eternitatii sau a revenirii la realitate)
- Eliade – Maytrei sau orice altceva (ca sa vreau sa urc acel munte)
- Cartarescu sau Steinhardt (pentru popasurile catre culme)
- Cioran – Lacrimi si sfinti (pentru sentimentul de reusita)

Astept cu nerabdare sa vad ce prefera sa citeasca katakitoka, kit si ana.

astazi e ziua mea. de nume

2006-11-30T13:24:00.000+02:00

azi e ziua mea de nume. nu scrie nicaieri ca ma cheama si Andreea, dar imi place sa pastrez traditia si sa-mi surprind prietenii cu bomboane.

cel mai frumos cadoul insa este atunci cand primesti telefon de la o persoana la care nu te gandesti ca ar putea sa te felicite. si iti ureaza din tot sufletul sa fii bine, iubita si fericita. si de asemenea iti spune ca te iubeste si usa va fi deschisa oricand vei vrea sa o deschizi. este un sentiment covarsitor sa afli ca ai insemnat ceva pentru o familie care te-a primit in sanul ei fara a cere nimic in schimb. te admira si te place asa cum esti.

va doresc si voua sa aveti parte de asemenea surprize placute in existenta voastra.

How Not To Be

2006-11-23T20:02:00.000+02:00

If every day of our life will start pointing to a red light, then everybody will need to take a rest every 30 minutes. Just to stop, stare at the sky and then continue its madness.

I see red leaves falling from buildings old enough to tell us secrets about our ancestor’s life. But they are so silent. They stay so proud and smile at us being so naive.

I just want to escape from this dull, grey word and go up to the mountains, stare at the forest and try to understand our meaning. Autumn is all over us, we can smell it even in the morning coffee, in the evening sunset, the autumn gives us strength to prepare for the deep white following.

But this essay must speak about red and how it relates to my existence. This will be hard to get to an end 'cause I just love green – the opposite. The image of a sunset on an empty beach gives me a point about my feelings on red. I find it calm (that’s very strange) and powerful. When I want to make something different, to be strong I just stare at the red – no matter where it's shown.

For me red is like art. I will use it in a black and white movie to color the main character and so everybody to understand why the action is important. I will use red and all its darker friends to point out the plot, the basics, the real thing, the very moment of sweetness, bitterness and importance people have to retain.

I hate red at the crossroads, you have to wait to turn to yellow and then green for passing to where you want to rich. And you want it so bad and so fast this to happen. Its like running away from the reality. We are all in a hurry! In a hurry to think, do, act, and live.

Red is how not to be in a world that has overpassed us and took existence to another lifestyle.

Seara pe inserate

2006-11-15T23:12:00.000+02:00

Cand plec seara spre casa imi place sa stau pe bancutza mea preferata de langa metrou si sa ma uit la cer, sa fumez o tigara. Am vedere la o artera circulata si asta imi da sansa sa imi rememorez ziua, sa ma gandesc ce am facut bine, ce este de imbunatatit si mai ales ce nu am facut. Ma uit la masini grabite spre destinatie, la oameni prea ocupati sa se uite in jur, la pisicutele care in ciuda frigului se uita dragostos la tine si ma intreb de ce numai eu ma opresc ca sa ma uit la stele si sa gandesc.

ps: Ieri am avut din nou cele doua pisici birmaneze si de-a dreptul agitate in vizita peste noapte. Vor mai veni si zilele viitoare. Le iubesc asa cum sunt ele – alintate, jucause, sinucigase, pofticioase, cersetoare dar mai presus de toate atente si delicate.

later edit: am primit poze mai frumoase cu pisicutii - care acum sunt tot in compania mea... so enjoy:)

Insomnie

2006-11-11T13:13:00.000+02:00

Prima mea insomnie. Ciudat sentiment. Vrei sa dormi, esti constient ca trebuie sa dormi – dar nu poti. Ganduri se invart in mintea ta si nu te lasa sa te relaxezi. Traiesti la maxim fiecare cuvant ce iti vine in minte. Vrei sa alergi, sa stai, sa creezi, sa fugi, sa scri, sa citesti, sa asculti muzica, sa vezi filme, sa vorbesti cu prietenii – toate in acelasi timp si realizezi ca nu poti sa le faci pe toate. Atunci te agiti, transpiri si in cele din urma te epuizezi – dar fara finalitate. Nu poti dormi.

Reality - not show, but still a playground

2006-11-10T14:40:00.000+02:00

I’m cool now. Like the wind outside, like the dawn, like the quiet autumn starting to fail.

Ultima saptamana a fost agitata. Cu toate ca am avut timp la dispozitie sa fac ce imi doresc, am observat ca intr-un fel sau altul sunt legata de anumite obiceiuri. Mail in the mornings is like coffee for me. Writing for my friends is cool and make me think loud and clear. I’m dependent of my laptop, of my friends, of a good and brain damaging conversation.

Am ascultat muzica, am vazut filme, am rezolvat chestii administrative, am iesit in lume si ce am observat? Ca lumea nu sta pe loc, nu ne asteapta – se dezvolta, evolueaza cu o viteza surprinzatoare. Functionarii publici sunt mai deschisi la cereri, mai zambitori… oameni in schimb au ramas moracanosi, egoisti si tristi.

De ce oare nu ii mai motiveaza nimic sa zambeasca? De ce cad in melancolie? De ce nu vor sa iasa din cutiuta lor de plans ca le merge rau si sa se bata pentru ceva mai bun? Cred ca nu vor, sunt prea lenesi ca sa fac ceva. Le place sa se complaca intr-o stare ce nu le aduce decat riduri si nefericire…

Vreau sa visez din nou

2006-11-07T00:27:00.000+02:00

E seara iar. Zilele trec fara sa le vad culoarea adevarata. Azi am fost la malul marii si era asa calma – m-a primit cu bratele deschise si mi-a soptit secretul.

Ma bucur ca stau din nou in pat cu laptopul in brate si pot scrie. Mi-a lipsit cateva zile tastatura si mirajul foii de hartie electronice. Pe drum, in masina, pe strada imi veneau idei – as fi vrut sa am un dispozitiv sa le transcriu.

Mi-au lipsit prietenii mei virtuali, mailul, blogurile… dar am primit in schimb ceva important. Cateva zile de liniste, de inspiratie, de vitalitate – un suflu nou.

Inceput de weekend

2006-11-03T12:45:00.000+02:00

Ningea cand am deschis ochii. Simteam iarna de multe zile in aer, dar am refuzat sa cred ca se va arata asa repede. Azi e o zi speciala. A iesit soarele – poate ca sa imi spuna ca voi avea un weekend frumos acasa la mine?

Plec la Constanta, sa vad marea, sa ma linistesc, sa imi pun ordine in ganduri si in viata. Ma bucur ca azi a iesit soarele dupa ninsoarea ca in povesti si dupa ziua de ieri cand am stat 2 ore in ploaie...

Vis de catifea

2006-10-29T21:02:00.000+02:00

Frumos si totusi trist. Ochi caprui profunzi, taiosi. Licariri de bucurie, tristete profunda. Dragoste pana la extaz, pasiune la maxim – toate astea sub o masca prea frumoasa.

Zile ce incep cu un sarut si se termina alaturi de cineva pe care iti doresti sa il ai toata viata langa tine. Certuri care dispar la primul zambet sau atingere. Priviri care spun mai mult decat un te iubesc.

Dar toate astea pentru ce? Pentru o zi sau un moment ce va dura o viata in amintire? De ce trebuie sa iubim cu pasiune daca nu putem aprecia ce am avut decat cand e prea tarziu? De ce nu avem un ghid de folosire a unui suflet inainte de a-I bulversa existenta? De ce unele persoane nu sunt capabile sa iubeasca decat atunci cand sufera prea mult si e prea tarziu????

Un zambet, doua buze, doi ochisori catifelati tristi, un nasuc si totusi un suflet pereche.
3 octombrie si 9 ianuarie. Atat.

3 octombrie

2006-10-29T20:32:00.000+02:00

Ziua in care te-ai nascut sigur era ploioasa, dar nu era ploaie, cerul plangea pentru ca pierduse cel mai frumos inger!

Si acela erai tu.......!!!!!!

Disper

2006-10-27T23:00:00.000+03:00

Frunze de toamna. Rosii, aurii, verde pal, verde crud. Un baiat cu flori in mana alearga sa prinda metroul catre prietena lui. Oare ea stie, il asteapta?

O usa inchisa prea brusc,o miscare prea brusca, un toc infipt intre sinele canalizarii, un strigat de disperare…

Miros de mucegai, umed si cald. Tromba mare, zgomot de inchis. Tunel. Intuneric. Disperare. Totul sau nimic. Iubit si totusi necunoscut. Pierdut in spatiu. Cuvinte si jocuri. Viata. Moarte. Bucurie, furie, disper. Totul!

Apus de soare, de deceniu, de secol, de iubire, de zi. Da.

O batrana, un cersetor, un tigan, un copil, un cuplu de indragostiti, eu. Imbulzeala mare, pasiune, dispret si totusi viata. Excitant, palpitant, tangibil!!!!!

Despre o seara de luni

2006-10-24T16:17:00.000+03:00

Dupa o zi extenunata de luni ajung acasa – inainte de asta, o portie de KFC la care am discutat despre ce mai este de facut la proiectul abia inceput. Si ajunsa astfel in casa...ma gandesc ca am nevoie de o prezenta mai altfel langa mine...

Asa ca am luat taxiul si am strabatut Bucurestiul pentru a rapi cateva ore de tv intr-un loc cozzy.

Din nou in drum spre casa, m-am uitat la cladiri – vechi, somptuoase si neingrijite totusi. Am vazut Casa Poporului si mi-am amintit ce frumoas era cand afara ploua teribil si artificiile ne tineau ochii si mintea ocupata.

Mi-am amintit locul in care am innoptat prima oara in Bucuresti... prima mea plimbare pe Calea Victoriei, prima intalnire cu centrul vechi... primul sarut sub clar de luna.

Despre toamna

2006-10-24T11:43:00.000+03:00

O zi de toamna cu soare bland. Razele lenese se joaca cu suvitele mele. E Timpul sa incep o noua zi care se anunta interesanta. Plec spre Tulcea unde voi fi domnisoara de onoare la nunta unei prietene. Sunt curioasa sa descoper un oras nou, traditii si de ce nu oameni.

Drumul este un deliciu. Antrenant si peisaje din alta lume. Nu stiam ca Dobrogea e asa frumoasa... am vazut copaci ingalbeniti, care mi-au adus aminte de toamnele petrecute in copilarie la bunici. Am prins pasarile jucandu-se pe luciul apei, caprele, oile si vacile infruptandu-se din pajiste.

A fost un vis drumul, mai ales cel de intoarcere :D...

M-am simtit pentru o zi jumate in alta lume.. o lume linistita, cu oameni calmi si plini de viata. M-am intors trista in Bucuresti caci oamnenii de aici nu stiu sa aprecieze stelele de pe cer, soarele bland dimineata si actiunile celor din jur....

Visez din nou la o escapada pe drumurile unde miroase a toamna.

Crazy, sexy, hypnotic

2006-10-20T16:37:00.000+03:00

tell me how you feel?

De ce vrem de multe ori sa parem ceva ce nu suntem? Din dorinta de afirmare? Pentru ca sa fim in centru atentiei sau pur si simplu pentru ca asa este la moda?

In viata exista suisuri si cobarasuri, dar intotdeauna speram si ne dorim ca totul sa fie bine. Ei uite ca nu se poate ca toate sa ne mearga asa cum vrem noi pentru ca nu totul depinde de noi. Si atunci ajungem in situatia de mai sus, cand ne dorim ceva ce nu suntem si nici macar nu vrem sa fim.

Am ajuns ieri obosita acasa, dar cu parul drept si proaspat tuns :). Cele doua pisici pe care le gazduiesc m-au intampinat cu drag si s-au jucat cu mine de parca asa era normal sa se intample de fiecare data cand ma vedeau. Asta mi-a dat un pic de speranta. Poate undeva in noi mai exista un pic de instinct animalic care se manifesta in jurul persoanelor dragi.

E frumos sa traim cu speranta ca intr-o zi cineva ne va descatusa instinctul .....

Despre liniste

2006-10-15T17:22:00.000+03:00

Ce este de fapt linistea si de unde provine ea?

Liniste in miez de noapte. Liniste pe strada, pe hol, in camera.

Liniste intr-un moment de nebunie. Liniste in club. Liniste in suflet.

Impacare si razboi. Toate lucrurile importante se termina printr-un pact al linistii.

Oare sa fie mult mai profunda linistea decat cuvintele, decat o comunicare sustinuta? Oare nu traim intr-o realitate prea plina de semnificatii si comunicare? Cum ar fi ca pentru o zi sa nu mai auzim nimic? Sa fie liniste totala? Am innebuni sau am fi al naibii de fericiti?

Despre Vineri 13

2006-10-13T17:26:00.000+03:00

O zi calda de toamna cu soare bland. Doi indragstiti prin parc plimbandu-se de manuta si uitand de probleme. Se aseaza pe o banca se pupa si vorbesc despre cotidian si viitor.

Despre iubire

2006-10-10T13:11:00.000+03:00

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit. Phasellus rhoncus, odio convallis vulputate viverra.

Despre neputinta

2006-10-06T01:10:00.000+03:00

Sa fie vorba despre o stare de refulare a psihicului? Sau pur si simplu o frica de a infrunta realitatea, de a ne maturiza?

Eu cred ca sentimentul de neputinta are o stare latenta – frustrarea. Cei care au fost privati in mod constient sau nu de anumite “satisfactii/recompense” vor trai o viata intreaga cu acest sentiment. Ceea ce este mai grav – nu vor face nimic sa iasa din starea respectiva, se vor complace, plange dar nu vor incerca sa gaseasca nici o portita de iesire. O putem numi mai simplu comoditate, delasare, lipsa de putere – sau mai simplu neputinta.

Nu cred ca un om nu este capabil sa faca lucrurile bine. Atata timp cat i se explica, este sustinut, apreciat si recompensat. Si ce este mai important in toata aceasta ecuatie – ca cel decazut in starea de neputinta sa vrea sa iasa din ea. Atfel.. ne luptam cu morile de vant.

Neputinta este de fapt cea mai josnica treapta a fiintei umane. Dar de cele mai multe ori ne regasim in ea. Fie ca ne e prea lene sa facem un lucru sau suntem obositi, fie ca nu ne dam interesul sau nu suntem atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru. Pana la urma e vorba desprre cauze pierdute… cauze pierdute…. mmm … aici sunt maestra :D.

Asa ca daca vedeti o lacrima, un prieten prea ganditor, sau superficial in ceea ce face nu ezitati sa il scoatteti din starea de neputinta. Haideti sa fim un pic mai plini de initiativa, cu mai multi prieteni si povestiri frumoase de spus seara inainte de culcare.

Stay close… next “about” soon…

Seria “Despre”

2006-10-06T00:51:00.000+03:00

Nu mai vreau sa scriu nimic despre mine, despre lucruri, despre sentimente. Cel putin pana cand voi dezgropa din nou ceea ce acum e ingropat undeva adanc.

Relativ

2006-10-03T00:29:00.000+03:00

Timpul e relativ, trece asa de repede incat pierdem multe lucruri. Si toti au in schimb pretentii de la noi sa fim up to date cu diverse. Ok… hold on… time is 2 short 4 everything.

Este miezul noptii si realizez ca as vrea sa mai am cateva ore sa sa citesc ganduri, sa caut informatii pentru mine si suflet. As vrea sa am timp sa ma gandesc, sa scriu, sa plang, sa ma bucur, sa zambesc. Sau sa gatesc si sa imi fac curat prin lucruri de mult prafuite... M-am suparat pe timp – zboara prea repede.

Este din ce in ce mai evident ca se impune o schimbare, de ritm, de timp…

ps. cateodata timpul trece ingrozitor de incet, se scurge secunda cu secunda si ni se pare o eternitate. In alte cazuri vrem sa il oprim in loc, sa il dam inapoi sau pe fast forward. Si totusi el trece cu aceasi intensitate in fiecare moment…

Bucharest by Tag

2006-10-02T23:52:00.000+03:00

tagged by: katakitoka

3 locuri care-mi plac in Bucuresti:
- Calea Victoriei noaptea vazuta de undeva de sus
- Lipscani
- Oriunde se face cafea buna.. asteptam Starbucks

3 locuri pe care le detest in Bucuresti:
- Locurile prea aglomerate si fitzoase
- Locurile frecventate de cei care asculta manele
- Gara de nord

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii:
- Edgar’s Pub
- Terminus
- Terasa Thalia

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti:
- cum se inghesuie toti la usa mijlocului de transport cu o statie, chiar doua inainte
- de ce trecem prin locuri nepermise
- de ce toleram atitudini deplasate

cel mai de fitze cartier:
- Tineretului

cel mai urat cartier:
- Pantelimon

tag: blogariu

Viata e un drum

2006-09-29T12:56:00.000+03:00

Viata noastra e un drum. Un drum pe care pornim in fiecare dimineata si nu stim daca la sfarsitul zilei il vom termina. Se intampla lucruri ciudate. Triste sau fericite. Din pacate in ultimul timp, mai toata lumea are vesti triste.

Un om deosebit, un jurnalist de exceptie, Dan Goanta. I-am cunoscut si zambetul si glumele acide si disputele aprinse asupra realitatilor Romaniei de astazi. Un prieten bun mi-a spus ca nu a mai apucat sa duca ziua de ieri la sfarsit. Un moment de reculegere si de admiratie trebuie tinut in memoria lui. Dumnezeul sa ii poarte pasii spre culmi mai inalte.

Neasteptat de brusc

2006-09-25T17:35:00.000+03:00

Asteptarile sunt intotdeuna mari in orice ai face. Si cateodata ne dorim atat de mult un lucru, incat atunci cand el se intampla in sfarsit suntem prea extenuati de asteptare pentru a-l valorifica la maxim.

Sensurile se modifica si realizezi ca de fapt toate situatiile prin care trecem sunt simple conjuncturi ale vietii si depind de anumite decizii. Nu poti uita pur si simplu ceva, nu te poti baza pe timp, pe departare, pe orice nu tine de tine.

Un lucru e cert! Realitatea ne rezerva surprize si oricat de mult vrem noi sa ignoram ce se intampla in jurul nostru, fie ele evenimente sau persoane - ajungem sa fim dependenti de situatii si conjuncturi.

Iti multumesc tie inger ce ai aparut si ai adus un zambet de lacrimi pe verdele deja ruginit al retinei mele...

100 de copaci

2006-09-22T11:11:00.000+03:00

Suntem tot timpul implicati in proiecte interesante. Toata viata noastra este un proiect, dar atunci cand intradevar poti face ceva ca sa schimbi o realitate, castigi ceva. Un proiect pentru dezvolatre, un proiect care face ceva concret si bun pentru aceasta tara - 100intrebari.net
Participa si tu cu un raspuns pentru ca de aceasta data chiar conteaza.

"Vrem o tribuna de expresie publica. In care fiecare sa scrie despre ideile sale. Despre cum vede aceasta lume, despre cum vede viitorul, despre umanitatea din el si din ceilalti.
Pentru ca doar asa lucrurile se pot schimba."

Afla mai multe despre proiect.

Vezi de unde a pornit ideea.

Vrei ca numele tau sa fie pe harta? Vezi cum.

Am imbatranit?

2006-09-21T18:06:00.000+03:00

Ajungem intr-un punct din care totul devine indiferenta si mai mult ambitie. Nu mai exista regrete, lucruri frumoase sau extraordinare, ci necesare. Nu mai gandim ca pentru a trai avem nevoie de un suport ci de noi. Nu mai este vorba despre a dezvolta un proiect in echipa, ci pe cont propriu. Este ceea ce se cheama egoism, ambitie si de ce nu dedicare.

Ne mai fulgera amintirile din cand in cand. Ni se scurge o lacrima si ne doare profund sufletul. Dar trece repede dupa ce ne gandim rational. Incepem sa ne dorim lucruri pe care chiar le putem realiza pe cont propriu. Trecutul ne tine in viata daca a fost frumos, prezentul il traim, dar viitorul este cel care ne motiveaza. Se cheama asta ca am imbatranit?

Mi-e dor si doare

2006-09-20T20:08:00.001+03:00

Daca as putea da o definitie durerii, i-as gasi leacul. De ce este atat de greu sa renunti la ceva care a fost al tau mult timp? De ce este greu sa auzi cuvinte care te dor prin simplitate si departare? De ce ne doare? Plansul e o consecinta a durerii infinite?

Cred ca a iubi presupune durere si lacrimi. Multe. De dimineata cand te trezesti, intorci capul si nu este langa tine cel pe care l-ai visat. Cand iti bei cafeaua si nu iti aprinde tigara.. la pranz cand iti aduci aminte de mancarea preferata sau de un gest. Dupa masa cand te privea cald si zambitor. Cand gatesti… sau simti o aroma. Seara cand nu mai faci baie cu spuma. Cand te uiti la o cutie proasta si nu te poti desprinde. Cand asculti muzica sau te uiti la film si nu te tine in brate si pupa pe cap parinteste.

Lacrimi de durere rosie curg atunci cand iti amintesti de un sarut furat, de o mangaiere calda si o traire profunda. Am pierdut razboiul cu timpul, a invins ca intotdeuna. Mi-am pierdut iubirea si nu o voi mai gasi. Sa fii fericit suflet pereche, te voi pastra cu drag in gand si suflet.

Ma voi multumi cu frimituri, cu franturi de fericire. Ma voi bucura de o patura calda ce ma protejeaza in fiecare noapte, de un cearceaf si o perna incarcate de semnificatii si voi dormi in acel tricou uitat pana lacrimile se vor transforma intr-o durere surda care in cele din urma se va solidifica intr-o imbatranire precoce.

Nu face pe nimeni sa planga caci ii vei curma visele si nu va mai putea sa traiasca. Nu rade de lacrimile triste caci s-ar putea sa nu mai poti simti profunzimea unui sarut.

Si daca ai langa tine un suflet, nu il mai numesc pereche – caci e ceva aievea acest lucru, nu il lasa sa zboare. Strange-l in fiecare zi la piept si saruta-l de parca ar fi ultima oara cand il mai vezi. Asta trebuia si eu sa fi facut pe 9 ianuarie anul acesta… dar acum e prea tarziu.

ps. Sufletele pereche traiesc in lumea lor, se intalnesc de cate ori le este dor si doare – e un spatiu nedefinit undeva in subconstient. Si daca nu se mai aud niciodata ele se vor regasi sub alte forme: o mireasma, un cantec, o bautura, un fum, o frana de mana trasa in curba… cu alte cuvinte in experiente repetative.

Tha se agapaw gia panta psihi mou esy. Den tha to ksereis. Gia sena kai mono… klew!!!

Cine te-a suparat? Ceausescu!

2006-09-20T13:15:00.000+03:00

Pasi prin trecut, amintiri perimante, putin uitate dar pastrate cu grija. Zambete cu subinteles si portii de ras sanatos. Regrete si sperante.

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii are substanta, vorbeste despre o realitate, despre stereotipuri, despre speranta, despre imposibilitatea de a iesi din tipare, despre dorinta, despre ceva mai mult, despre noi – cei ce am fost si noi – cei ce suntem.

Limonada

2006-09-13T21:01:00.000+03:00

Cum poti face limonada dintr-o lamaie fara sa o storci?

For my sweetheart

2006-09-12T00:28:00.000+03:00

Happy

2006-09-12T00:03:00.000+03:00

I've lived, I've loved, I've lost
I've paid some dues, baby
We've been to hell and back again
Through it all you're always my best friend
For all the words I didn't say and all the things I didn't do
Tonight I'm gonna find a way
All about lovin' you

Alone

2006-09-10T19:07:00.000+03:00

Singuratatea

2006-09-10T18:37:00.000+03:00

Mi-am dat seama in sfarsit de ce unii oameni vor sa fie singuri, de ce le place solitudinea. Pentru ca a fi singur nu presupune nici o obligatie decat fata de nimeni si deci prin urmare este mult mai comod.

O alta varianta plauzibila este faptul ca au avut parte de multe dezamagiri si este mai usor sa se inchida sub o cupola de cristal si sa traiasca protejati de toate rautatile posibile. Dar nu este un mod de viata acesta - cu toate ca multi dintre noi asa suntem, constient sau nu.

A fi singur e la moda intr-o lume mult prea agitata, plina de stres si de profitori la orice pas. Este greu de gasit un mediu in care sa te destainui si sa sti ca oamenii de langa tine iti sunt chiar prieteni.

Si daca este sa va aflati intr-o stare de nepasare, asculati Alexz Johnson - va mai vine sufletul la loc :D.

Planuri de weekend

2006-09-08T18:03:00.000+03:00

Sfarsit de saptamana. Vesti diverse(bune, rele) si planuri de weekend. Eu de fapt imi fac deja planuri deja pentru saptamana viitoare. Am pe lista 15 septembrie, premiera filmului Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii – de abia astept mai ales ca au aparut atatea stiri si am si cateva insighturi ;-).

Dar in weekendul asta cred ca ma voi ingriji de mine, de prietenii neglijati, de proiectele intarziate si ma voi gandi putin mai mult la ... munte si la mare. Ma voi opri sa admir soarele si luna. Voi cauta Luceafarul si ii voi spune un secret. Cam atat ca dupa se aglomereaza.

Back 2 reality

2006-09-06T11:11:00.000+03:00

Agitatie, stres, oboseala. Si nu au trecut decat trei zile de revenire la cotidian. Printre picaturi ma gandesc ca desi mi-am pierdut cartela o sa imi amintesc numerele celor apropiati.. sau ma vor suna ei sa ma intrebe unde am disparut.

Mi-am uitat codul pin de la card :-(( dar ca prin minune mi l-am adus aminte in fata bancomatului – probabil de frica ca nu mai aveam bani sa supravietuiesc. Dar mai trist este ca trebuie sa imi schimb cardul tocmai acum cand am retinut pinul :-P.

Am stat de vorba cu prietenii, am descoperit noi oameni fascinanti cu care imi face placere sa discut. Si am zambit vazand un site pentru un film exceptional cred eu (cu toate ca inca nu l-am vazut dar cunosc cateva insight-uri). Intra si tu aici si vezi despre ce vorbesc. Ce eram si ce am devenit ca sa zic asa. Un regizor roman cu multe premii la festivale. Merita sa veniti la premiera de pe 15 septembrie de la Studio.

In rest incerc sa imi mentin zambetul si motivatia.. ca nu mi-a mai ramas nimic.

Primul sarut … drumul catre un Lovemark

2006-09-04T11:30:00.000+03:00

Primul sarut, prima strangere de mana, prima imbratisare, primele semne ca te-ai indragostit, acea stare de beatitudine pe care nu o vei putea uita cat timp existi – acest sentiment, puterea acestei legaturi este cautata de acele branduri care se vor a fi Lovemarkuri – branduri de suflet.

Citind cartea lui Kevin Roberts m-am regasit, am zambit si mi-am dat seama ca a iubi este ceea ce intr-adevar ne motiveaza in aceasta existenta. Fie ca este vorba de o iubire fizica, de produs, serviciu sau brand. Daca nu punem suflet in ceea ce facem nu vom putea reusi. Este exact principiul pe care orice marketer trebuie sa il aiba ca prim obiectiv atunci cand creeaza relatii de lunga durata cu consumatorii lui.

Invatam, de la cel care crede ca nimic nu este imposibil, ca o relatie de dragoste se construieste in timp si implica din ambele parti actiuni si comunicare. Un lovemark este misterios, intim si pasional. Daca dragoste nu e, nimic nu e. Si toata aceasta relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe respect. Fara respect nu avem nimic. Pentru a trece de barierele perceperii drept un simplu produs, trebuie sa cream in jurul nostru o poveste atat de reala si relevanta incat consumatorul sa se indragosteasca pana la uitare de ea.

Puterea unui lovemark vine din experientele pe care le genereaza – in concordanta cu nevoile consumatorului. Tot timpul trebuie sa fim in spatele consumatorului, pe strada, in casa sau sa traim si sa simtim ca cel care va iubi in final produsul sau serviciul nostru. Trebuie sa gasim acel declansator care va face brandul sa devina un mod de viata si deci un lovemark – sa depaseasca sfera obisnuitului si sa treaca baricada dorintei.

Daca ai iubit cu pasiune pana la uitarea de sine, macar o data in viata, atunci vei putea intelege si crea un lovemark. A construi si intretine un astfel de ideal este exact ca un mariaj fericit, ca o mare dragoste implinita si infloritoare. Elementele chimice se transpun acum pe teritoriul marketingului. Si functioneaza caci in societatea contemporana indivizii au nevoie de dragoste ca de aer, au nevoie de legaturi puternice si profunde. Creeaza loialitate dincolo de ratiune si te vei mentine in topul brandurilor de suflet!

Inovatie, intuitie, noutate, creativitate – dar mai presus de toate curiozitate – iata doar cateva dintre armele pe care trebuie sa le folosesti tot timpul. Intreaba in stanga si in dreapta despre produsul tau, imbunatateste, cerceteaza, observa si ia-o de la capat. Fii tot timpul cu ochii in patru si cerceteaza orice semnal indiferent de unde ar veni el.

Indrazneste sa faci ceva cu adevarat nou si nu te teme niciodata de necunoscut. Daca vrei sa faci ceva maret si sa creezi un brand de suflet nu uita sa “urci pe munte, sa mergi in jungla si sa gandesti ca un peste”, dupa cum ne spune Kevin in a sa “Lovemarks”.

In fiecare zi fa cinci lucruri diferite pentru tine si brandul tau. Intreaba, cerceteaza, pune in practica si nu uita care este scopul tau – acela de a crea legaturi dincolo de ratiune, loialitate – legaturi de suflet care sa traduc in povesti frumoase de dragoste – a consumatorilor cu tine ca si companie, produs sau serviciu. Si nu uita ca un lovemark incepe de obicei cu un simplu “sarut”. Fa ca acesta sa fie dorit si a doua oara si a treia… pana la infinit.

Citeste mai multe despre Lovemarks.

Scortisoara

2006-09-03T20:20:00.000+03:00

Melancolie, culoarea stafidelor si un vant rece ne dezmiarda zilele. Da, a venit toamna. Cu melodiile ei, cu simtirile si cu tot ceea ce aduce ea. Intruniri dupa vacanta, povestiri frumoase, zambete dar mai ales dor. Dor de cineva, de ceva, de un sentiment anume.

Toamna are frumusetea ei, dar poate fi si foarte urata si rea daca nu ai pe cineva care sa te sustina si sa iti impartaseasca simtirile. Mi-e dor de acel septembrie in care ma pregateam de scoala, de colegi si de profesori, de noile materii si peripeptii. Mi-e dor de frunzele galbene si aramii pe care le admiram cu ghiozdanul in spate dupa ore in drum spre casa. Mi-e dor sa ma dau cu rolele prin parc si sa plimb catelul.

Vreau sa fiu din nou copil in adevaratul sens al cuvantului si sa ma bucur de surprizele pe care mi le pregateau parintii. Dar raman doar cu spiritul acesta si ma mai alint din cand in cand. Vreau sa fiu adolescenta si sa ma pup timid pe obraz cu un admirator. :D

Vreau sa fie din nou toamna asa cum era odata. Sau sa o iau de nebuna prin padure si sa ma incarc cu enrgie cat pentru a trece de anotimpul cu miros de scortisoara.

Lunga mea scurta vacanta

2006-08-31T12:13:00.000+03:00

Nici nu stiu de unde sa incep si unde sa termin. S-au intamplat atatea in doar 5 zile... peripetii, adrenalina, bucurie, lacrimi, veselie, relaxare .. stari prin care am trecut si in care m-am regasit - stari pe care le-am trait la o intensitate maxima. Ce e frumos trebuie sa tina putin caci dupa aceea devine obisnuinta si pierde din intensitate. asa ca...

Cu mintea limpede acum si cu melancolie inca in suflet voi incerca sa fac un rezumat al escapadei mele in Grecia, mai precis pe taramurile insulei indragostitilor, Milos.

Joi, 24 august dupa o zi plina la birou am luat Taromul spre Atena. Stiam ca ma va astepta cel pe care il cunoscusem intamplator pe net si aveam emotii de parca eram un copil mic in fata unei surprize. Prima privire a fost o strafulgerare si o poarta spre ceea ce urma sa se intample in urmatoarele zile. Aveam sa petrecem cele mai frumoase clipe impreuna.. doar noi doi pe o insula minunata, departe de cotidian si de oras.

Vineri am fost cosmopolita.. m-am dus la shopping in Kifisia, Atena - una dintre cele mai simandicoase zone comerciale. E super tare sa intri intr-un magazin si sa ai la dispozitia ta un ghid care iti arata zeci de modele si te consiliaza care cum merge in ce situatie si care nu se supara daca nu cumperi nimic. Mai mult chiar, faci schimb de carti de vizita si te asteapta cand vor primi noua colectie sau vor avea reduceri. Am profitat de reducerile adevarate si m-am plimbat cu un frappe in mana pe strazile inguste ale metropolei, am stat pe bordura admirand peisajul si asteptandu-mi iubitul.

Mai pe seara am avut parte de prima mea lectie de surfing - am ridicat catargul si am luat vant in vela... cate felicitari am primit (cica de la treia lectie in sus poti sa faci chestia asta) - lucky me :-P . E o senzatie magnifica sa simti cum tu controlezi surful si te folosesti de vant, de natura si de fizica ca sa inaintezi pe apa atat de albastra a Mediteranei. Dar fetelor sa nu va faceti unghiile daca vreti sa faceti surf si sa nu va vaitati de zgarieturi si cazaturi... eu una am avut parte de niste vanatai pe cinste :D noroc ca m-am bronzat si nu se vad. aaa! si trebuie sa aveti muschi, e chiar greu sa ridici catargul si sa pleci in larg.

Asa ca pana la anu mai am timp sa ma duc la sala si sa sper ca o sa ma intrec cu cel din poza.. cine stie?

asa... sambata dimineata.. ora 4 jumate dupa doar 2 ore de somn incep si suna 4 telefoane, combina la maxim.. si noi tragem sa plecam spre port sa luam vaporul spre destinatia de vis. Il prindem exact cand vroia sa ridice ancora.. si in 4 ore ajungem in Milos. Superb - ramanem fara cuvinte. E insula perfecta pentru a te relaxa si a te indragosti. Luam o motocicleta pentru cele cateva zile acolo. Si incepem explorarea... nu va pot descrie in cuvinte ce am vazut, iar pozele vorbesc de la sine.. insa realitatea este undeva departe. Trebuie sa calci pe unde a calcat si Afrodita ca sa intelegi de ce este atat de frumos si linistitor acolo.

Am alergat pe nisipuri aurii, am urcat pe stanci si munti, am facut motor-climbing, am visat cu ochii deschisi si am tinut in brate un suflet pereche. Am dansat, am fumat, am dat gata cateva shoturi si noapte mi s-a parut fara sfarsit. M-am pierdut si m-am regasit in momente de reflectare. Am tipat, am plans, am ras si m-am simtit din nou vie. A fost o vacanta plina, frumoasa si totodata trista.

Am cucerit o plaja pustie pentru cateva ore.. am fost doar noi, marea, nisipul si pesterile. Am descoperit picturi rupestre pe peretii grotei, am vorbit despre cum traiau cei care au descoperit pentru prima oara frumusetea marii si vietii din acele timpuri. Am vrut sa ramanem pentru totdeuna acolo... dar imediat am spus ca vrem internet, home cinema.. deci civilizatie. Am pierdut sensul de a trai in armonie cu natura, ne-am denaturat - dar ne-am bucurat de locul nostru magic ;-)

Ne-am intors la realitatea Atenei marti seara.. iar miercuri dimineata dupa o ora de liniste am luat din nou Boiengul spre casa... pana si vremea era mohorata, undeva in ton cu starea mea. Cam atat despre zilele in care am fost fericita. Acum nu vreau decat sa fiu linistita si sa merg mai departe asteptand iarna. Toamna o sa o sar, e prea romantica si pentru a trece de ea iti trebuie pereche altfel nu te vei bucura pe deplin de albul imens.

Lost and found

2006-08-30T22:52:00.000+03:00

... am revenit la viata de zi cu zi pastrand in suflet fiorii si amintirile a cinci zile absolut superbe petrecute alaturi de cineva deosebit. Nu stiu ce am facut ca sa merit toate aceste momente care mi-au incarcat bateriile pentru restul anului...

Cred ca in cinci zile mi-am odihnit ochii si mintea doar pentru cateva ore... sunt inca intr-o stare melancolica, de euforie si asteptare.. totul mi se pare aievea...

M-am pierdut si m-am regasit pe taramuri departate de realitate, pe insula indragostitilor, am vorbit cu Afrodita si am rugat-o sa aiba grija de toti cei care se iubesc cu adevarat. M-am scaldat in apele pur albastre si cristaline ale unui colt de rai, am explorat si cucerit sufletul meu si al lui...

cam multe puncte de suspensie azi.. din cauza oboselii atat de placute in acest moment.

Inca o zi

2006-08-14T22:31:00.000+03:00

A mai ramas o zi de munca si dupa care voi petrece 5 zile la malul marii... abia astept briza sa imi treaca prin par, sa simt adierea si mirosul marii....

Pe un sezlong voi uita de deadline-uri si de cotidian. Si mai ales ca peste inca cateva zile de munca ma voi duce in Milos, insula in care voi petrece 4 zile alaturi de sufletul meu pereche.... dar mai revenim asupra subiectului..

It may be winter outside (but in my heart it's spring)

2006-08-11T17:29:00.000+03:00

When the temperature dips
I miss my baby's arms
His tender finger tips
Knows just how to keep me warm

It may be zero degrees
With the snow falling down
But I've got warm and tender love
Just as long as he's around

It may be winter outside
But in my heart it's spring
How much joy and pleasure Baby
Can one guy bring me

Winter Nights can be awful cold
Without someone to hold
But when I have him next to me
Baby, I'm in ecstasy

Throughout my life
I've had my share of guys
But he's been the only one
Who can make my temperature rise

Things are just not the same
When he's not by my side
But yet I shouldn't complain
But be waiting with my arms open wide

This 1 goes for my sweety who made me feel again spring is coming ;-)

Traiesc un vis

2006-08-10T00:31:00.000+03:00

De o saptamana incoace traies un vis frumos care in curand va deveni realitate. Cred ca mi-am intalnit sufletul pereche. De fapt nu cred, sunt sigura... cum spuneam intr-un post anterior iubirea vine atunci cand te astepti mai putin cu o intensitate uimitoare. Ai impresia ca toate lururile merita traite si simtite la maxim.

Drept pentru care voi mai face inca o nebunie inainte a ma cuminti... voi pleca intr-o tara vecina pentru a-mi trai visul. Si se preconizeaza a fi fierbinte... alaturi de cineva care ma intelege si vrea sa ma faca fericita....

Imi doresc ca persoanele din jurul meu sa fie fericite, sa aiba un motiv pentru care sa se trezeasca dimineata si sa spuna - o nou zi incepe, va fi frumaosa pentru ca exist eu si mai exista undeva un sufet care se gandeste la mine...

Suflete pereche

2006-08-07T12:24:00.000+03:00

Nu ti s-a intamplat niciodata sa fii intr-un loc si sa simti ca nu te potrivesti cu peisajul? Ca trebuie sa zambesti asa de complezenta – dar de fapt sa fii in cu totul alta parte cu gandul si sufletul? Tuturor ni s-a intamplat. Sunt sigura.

Ultima mea escapada la malul marii a fost un esec :-( imi pare rau sa o spun. Tolanita pe un sezlong, inconjurata de prieteni – eu imi doream altceva, eram plecata departe cu toata fiinta mea. Si nimeni nu si-a dat seama. Au incercat sa gaseasca scuze si motive pentru starea mea. Iata aici alta problema ce apare: greu gasesti acea persoana cu care sa te intelegi si care sa te inteleaga intru totul. De aceea cand o gasiti sa nu ii dati drumu, sa dati totul pana la uitare – pune-ti pasiune in tot ce faceti si nu acceptati nici un compromis. Viata e frumoasa si merita traiata alaturi de sufletele pereche.... sau cel putin asa ar trebui sa fie.

Pupici dulci dimineata la ora 8 si putin – asa ca sa va mearga ziua perfect ;-)

Inghet in plina vara

2006-07-31T18:28:00.000+03:00

De astazi mi-am pus net acasa... voi scrie mai des..

Exista momente in viata noastra pe care uneori am vrea sa le smulgem si sa le inchidem intr-o cutie a Pandorei. Credeam ca odata iesit la liman e usor sa continui. Am uitat insa cel mai important lucru.... sunt o romantica incurabila, traiesc cu pasiune si vreau ca totul sa fie perfect. Nu numai pentru mine.. ca asta e greu sa se intample. Ma bucur sa aud ca oamenii se casatoresc, se iubesc, se iarta, uita si merg mai departe.

Eu nu am reusit. M-am impiedicat in apele line ale uitarii. Si ca rezultat mi-am sfasiat din nou sufletul. A ramas intre Predeal si Sinaia, pe culmile marete si reci. Va ninge iarna asta si va ingheta el... - acum e inca prea fierbinte. Nu il va recupera nimeni - nici macar eu.

Si ca sa inchei optimist - e cald afara, e frumos si zambete exista. Sa le cautam... sa le mimam si in cele din urma le vom simti ca fiind adevarate... pana se deschide cutia Pandorei.

Η αγάπη - Iubirea

2006-07-27T12:04:00.000+03:00

Η αγάπη έρχεται χωρίς ποτέ να τη δούμε, τη βλέπουμε μόνο όταν φεύγει.
Όταν χάνεις αυτούς που αγαπάς, τότε νιώθεις πόσο τους αγαπούσες.

[Iubirea vine intotdeuna fara sa o vedem, o constientizem doar cand "pleaca".
Cand pierzi ce ai iubit, numai atunci simti cat de mult ai iubit.]

Surprizele sunt intotdeuna placute

2006-07-26T11:00:00.000+03:00

E frumos sa ti se faca surprize sau chiar sa le descoperi acolo unde nici macar nu te asteptai.
Incepand de luni mi se intampla lucruri minunate – dar sunt undeva contrabalansate (trebuie in orice situatie sa existe echilibru) de anumite caderi.

Azi am aflat ca am primit cadou o pereche de ski-uri cu clapari cu tot ;-) - abia astept prima zapada sa le incerc.. dar mai intai sa le si vad, eventually.

Alt cadou neasteptat dar descoperit este legat de starea sufleteasca. Sunt fericita ca pot zambi din nou si am un motiv pentru care sa ma trezesc dimineata. Este atat de bine sa te simti linistit...

Prietenii sunt alaturi de mine, mai mult decat in orice moment – cred ca este vorba de un nou inceput – asteptat atat de mult si fara egoism o spun, binemeritat.

Vreau sa dau din starea mea si prietenilor, sa ii fac sa fie si ei cu zambetul pe buze, sa nu ii mai doara, sa nu mai sufere, sa fie tot timpul bine. Dar surprizele la care nu ne asteptam sunt intotdeauna placute, de accea nu le mai asteptati – vor veni atunc cand va veti astepta cel mai putin. Just relax ... and wait.

Si se mai scurse o lacrima

2006-07-21T11:07:00.000+03:00

Si se mai scurse o lacrima

Cioran spunea ca lacrimile adevarate sunt atunci cand ingerii plang. Plang pentru protejatul lor... pentru sufletul lui, pentru nefericirea lui. Nu mai vreau sa plang si sa ii intristez pe cei din jurul meu.

De acum lacrimile mele vor fi zambete :-)

2006-07-20T17:50:00.000+03:00

Suntem fericiti din obligatie?

Fata de restul, fata de fostu sau fosta, fata de noi... Poate ca mai intai ar trebui sa definim fericirea. Dar ea poate lua forme diferite in functie de persoana. E o chestiune de gust. Unii se multumesc cu mai putin, altii vor mai mult.

Si oare suntem noi pana la urma fericiti? Si cum ne dam seama de asta? Cum masuram fericirea?

M'agaphses;

2006-07-13T14:51:00.000+03:00

Pes moy an m' agaphses oso o hlios thn aygh
poso o gkrizos oyranos kapoias anoikshs broxh
an ton fobo moy eblepes pisw apo kathe moy fili
pes moy an m' agaphses oso h nyxta thn siwph ...

Uitarea

2006-07-11T16:53:00.000+03:00

Suntem facuti pentru a uita?

Cum uitam? Si ma refer aici la dragostea accea imposibila, sfasietoare, care iti mananca toate resursele si te face sa uiti de toti si de toate. Ce faci in momentul in care jumatatea ta nu mai vrea sa traiti pasiunea? Cum scapi de amintirile frumoase si dureroase? Si mai ales cum poti sa rezisti locurilor si lucrurilor care iti aduc aminte de el/ea?

O solutie recomandata de toata lumea este sa gasesti pe altcineva. Poate chiar jumatatea ta iti recomanda acest lucru. Dar ce facem, daca nu vrem pe altcineva, ci doar pe el/ea? Aici intervine suferinta – starea acea de depresie in care nu ai chef de nimic si de nimeni, nu iti pasa cum arati, ce spui – esti tu cu lumea ta. Suna dur sau trist – dar in majoritatea cazurilor acesta este adevarul.

Unii nu vor crede nimic din toate aceste aberatii – dar pana si cei care spun ca nu sufera o fac in liniste si nu recunosc decat dupa mult timp. It's a fact, believe me.

Au fost multe posturi triste aici – pentru cei care stiu sa citeasca printre randuri. A venit vremea in care soarele a rasarit de dupa Tampa si incalzeste frumos o bucata din sufletul meu. Ranile incep sa se inchida incet – incet iar durerea se transforma ciudat intr-o stare de melancolie...

ps. thx 2 my best friends 4 taking me at BV ;-)

2006-07-10T11:07:00.000+03:00

Drifting extrem la Brasov

19:26 – plecam spre Brasov. Aglomeratie mare – ne oprim sa se mai elibereze traficul la un mic, evident La Cocosatul. Mmm, cu burtica plina incercam noul motor de 1,9 TDI. Super tare :-D
Ajungem dupa un drum plin de peripetii la BV. O vila super si oameni calmi, prietenosi care parca traiesc doar ca sa se bucure de viata. Vad Tampa in dreapta si drumul Poienii in stanga. Si asta de pe terasa.

Discutii aprinse pana dimineata, vin, cola si voie buna. Facem planuri de vacanta la mare (ei) si la munte (eu). E dimineata deja – ne facem planul de bataie pt a doua zi – suna bine: gratar la Zarnesti si dupa la cabana.

Razele calde trec prin geamul de la mansarda si imi dau desteptarea pentru o noua zi. Ce bine am dormit :-) nu tu masini, manele – doar niste gugustiuci care isi faceau de cap. Ma spal pe fata in compania unui porumbel iubaret...

Plecam spre culmile de la Zarnesti. Vedem Rasnovul in drum – stau si rememorez momente trecute si pierdute irevocabil :-( - parca si vremea a tinut cu mine. A inceput sa planga (ploua) – dar s-a inseninat repejor.

Gratar, aer dur de munte, plimbari pe culme – am uitat complet de deadline-uri, proiecte, griji – traiam dupa mult timp clipa.

Bunnnn. Vine seara, bine-mi pare – ma plimb prin centrul Brasovului – facem turul clasic din Piata Sfatului – unde admiram masinile (unii) si luna perfecta (altii). Ne pierdem pe stradute si ma simt de parca sunt in alta lume, paradis ceva... pacat ca se termina curand.

Am trecut pe langa strada Sforii – cea mai ingusta strada din Europa si am vrut ca bag un cap si sa strig – sunt fericita, sunt libera, sunt EU !

Duminica dimineata. Cafea – altfel nu se intelege nimeni cu mine. Plecam sa vedem crucile din Piatra Craiului, sa papam bun si sa facem o plimbare prin padure. MMM – as mai sta, dar ma asteapta o saptamana noua la birou.

17:10 – Vine acceleratul de Bucuresti – arata de parca era abia iesit din al doilea razboi mondial. Ne certam cu controlorul – ca trebuie sa va mutati la clasa a II-a. Ok, dar aici unde suntem, la a III – a ????!!!! ce mai conteaza, conditii de revenit brusc la realitate. Am oprit in Predeal si ne-am mutat. Dar eu as fi ramas – de dragul amintirilor. Dar trenul s-a supralomerat si am tras un chin placut pana la Bucuresti. Peisajul clasic, gandurile, grijile au revenit cu o rapiditate uimitoare. Sunt din nou “acasa”.

2006-07-06T14:03:00.000+03:00

Vreau sa retraiesc acest moment :-D

Este usor

2006-07-06T13:33:00.000+03:00

Este usor sa:

critici
nu iti pese de nimeni si nimic
te fofilezi
ignori
fii indiferent

doar traim in Romania !

2006-07-04T12:23:00.000+03:00

Mi-a venit azi o idee geniala

Pe 26 iulie se da admitere la stomatologie :-D si ma gandeam daca as intra ce tare ar fi. Nu am citit nimic pana acum si nici nu cred ca am timp in cateva zile sa fac ceea ce nu am facut atatea luni. Dar cum ar fi sa ma duc la examen si sa iau?

Voi trece zilele astea sa ma interesez mai in amanunt. Si pe la ASE sa imi iau diplomele...

ps. am incercat sa obtin info online despre admiterea la stoma. Dupa ce am stat cu ochii lipiti de ecran sa nu pierd vreo infomatie pretioasa, mi-am dat seama cate institutii habar nu au ce e aia o arhitectura informationala – da apoi copywriting. Offf.. asta e!