Decizii

Asa-mi vine cateodata…

Decizii. Oriunde am fi, oricine am fi si in orice context, se ajunge la un moment dat in care trebuie sa luam decizii. Fie ele transante, dureroase sau aducatoare de zambete.

Dar cum procedam atunci cand am luat decizia, am inteles contextul, stim ca e cea mai potrivita, dar nu putem sa o punem in aplicare? Ce se intampla atunci cand ne agatam de o speranta, de un fir de ata pentru ca vrem cu orice pret sa fim fericiti? Oare nu se poate inventa un buton mare de RESET la corpul omenesc? Sau sa ni se stearga amintirile, emotiile… dar nu am mai fi oameni atunci, ci doar roboti.

Eu una ma aflu in fata unei astfel de situatii. Am luat o decizie in urma cu multe luni, dar nu reusesc sa gasesc suportul, puterea sa o pun in aplicare. Functioneaza doar cateva zile, dupa care intervine speranta. De ceva mai bine sau poate doar o umbra a trecutului care da peste cap universul si ma face sa vreau din nou ceea ce am hotarat deja ca nu e bine.

As vrea sa fiu altfel, sa nu imi pese, sa fiu categorica si irevocabila, sa pot iesi cu capul sus din orice “sifonare”, dar nu e genul meu. Sunt prea cu capu’n nori, prea slaba, prea eu…

Sper sa revin cu forte noi si cu facts, nu words. Pana atunci am un singur fact: simt si nu mi-e rusine cu asta!