Noapte rece

Ce mai! Nu am nici o scuza pentru absenta mea asa de lunga... poate m-am saturat sa fiu atat de personala pe blog – in definitiv nu intereseaza pe nimeni, iar cei care vor sa stie, afla.

Vreau sa va povestesc cum este noaptea sa te plimbi pe strazi in papuci si pantaloni care streg astfaltul. Am patit-o din nou – mi-am uitat cheile de la casa intro masina care a fugit cu ele - si nu numai - la Iasi. Asa ca raman eu fara haine de care aveam nevoie disperata... data viitoare voi fi mai precauta promit :D

Si incep eu sa caut disperata solutii la prietene – numai ca ghinion – statul cu fundul pe scaun de dimineatza pana seara a produs un strat suplimentar de protectie pe corpul meu – cu alte cuvinte m-am ingrasat... Gasesc eu pana la urma ceva cu care sa nu arat ca de pe malul garlei si acum ramane de gasit incaltaminte. Hard task :P

In noaptea rece, vantul se joaca cu tricoul meu prea larg, imi pune piedica si ma amestec in pantalonii prea lungi pe strazi gri, parasite parca. Miroase a noroi proaspat, a apa infiltrata – mi-e somn si am emotii. Vreau acasa, in garsoniera mea pufoasa de unde pot cugeta la viitor. Vreau pe malul unei ape sa ma mut :D sa vad in fiecare zi rasaritul si apusul... sa ma joc cu doi caini si sa am grija de gradina... cer prea mult?

Poate ca da, poate ca nu – acum nu mai imi e frica sa visez, am doi ochi albastri care ma sustin si ma vegheaza.