Dorinte ascunse

Ce faci cand simti ca ai expuizat toate puntile de legatura? Pur si simplu esti atat de departe de ceea ce inseamna realitate incat refuzi sa ma gandesti coerent. Cum gasesti acea forta interioara de a demostra ca de fapt esti un pilon pentru ceea ce urmeaza a se produce? Exista oare oameni care se auto-motiveaza? Cu siguranta ca da – insa eu nu fac parte dintre ei. Eu am nevoie de cineva cu care sa ma sfatuiesc, care sa ma ghideze, sa ma incurajeze si care sa creada mai presus de orice in mine. Am nevoie de un punct de referinta.

Cred ca in acest moment am de fapt nevoie de o revelatie, de ceva atat de inedit incat sa imi faca sufletul sa tresare de bucurie si sa imi dea acea stare euforica.

Vreau acei ochi albastri sa ma priveasca si sa imi spuna: stiu ca poti, haide mai incearca o data – si daca si de data asta nu reusesti, te voi ajuta sa te ridici la standardele pe care ti le-ai impus initial. Vreau o strangere in brate care sa ma faca sa ma simt protejata, vreau ca viata mea sa se schimbe macar putin in mai bine, referindu-ma aici la o parte pe care nu o cunosc decat foarte putini dintre cei care imi sunt aproape. Vreau sa am energia de a face ceva remarcabil si de ce nu, memorabil. Cred ca de fapt al ajuns la acel nivel din piramida lui Masllow in care vreau apreciere. Poate e prea devreme la varsta mea … poate ca e doar un vis frumos … sau poate inca nu mi-am gasit chemarea.

Astept sa merg cu patura la picnic pe malul marii, sa simt nisipul fierbinte printre degete si sa aud valurile care se sparg de tarm. Si astept cu fervoare sa mi se indeplineasca o parte din visul meu de a conduce un Mini Cooper S in directia in care voi fi linistita si mai presus de toate impacata.

Vreau sa fiu alta, sa simt, sa scriu, sa vorbesc… in ordinea asta.