26 februarie 2007

disconfort psihic

sentiment de disconfort. stare de apasare. nimic nu mai conteaza decat gandul acela care te obsedeaza si se amplifica exponential cu trecerea secundelor, minutelor, orelor. vrei sa faci lucrurile mai bune si ceva te retine. sentiment de ratare. stare de imponderabilitate spirituala. cine ne mai intelege? suntem niste animale care produc sentimente, senzatii si asocieri puternice.

vreau sa fiu un vis, sa tresar la fiecare bataie de inima, sa fac lucruri frumoase si durabile. ma vei lasa oare?

4 Comments:

At 2:09 p.m., Anonymous Anonim said...

Iar esti trista...?
Oare ce vrei tu de la viata?
Sa nu-mi da-i raspunsul pe care mi l-ai dat de atatea ori...
Apropo am auzit ca te-ai simtit foarte bine de sarbatori acasa.
Ma bucur ca ti-ai revazut toti! prietenii...

 
At 2:53 p.m., Blogger kopinaki said...

fara tristete ce sens ar mai avea momentele frumoase, cum altfel ne-am putea bucura de ele?

nu, nu sunt trista ci doar dezamagita de oamenii din jurul meu, acei asa zisi prieteni..

ce vreau de la viata? nu stiu. probabil prea multe. stiu ca vreau sa nu treaca o zi fara sa pun cuiva un zambet pe buze sau sa realizez ceva...

da, a fost ok de sarbatori. am asteptat si un telefon, care din pacate nu a venit... si vad ca te-ai intors in Norvegia...

 
At 5:20 p.m., Blogger Andrei Crăiţoiu said...

Observ ca ti de urat unor oameni fara identitate,sau cu ea ascunsa.Cred ca asta face parte din regula jocului.Imi place felul tau, in care gandesti si sunt mirat ca pana acum ai fost dezamagita de oamenii din jurul tau.Vreau sa ai bafta pe viitor.

 
At 5:24 p.m., Blogger kopinaki said...

:) e un amic de-al meu care se ascunde. dar l-am reperat eu:D

multumesc .. se pare ca incepe sa se lumineze si pe drumul meu..

i can tell u more if u give me an email;)

 

Trimiteți un comentariu

<< Home

eXTReMe Tracker