05 februarie 2007

Indecizie

De cateva zile stau si ma gandesc ce sa mai scriu pe blog. Nu ca nu as avea idei sau nu se intampla nimic in viata mea. Dimpotriva. As putea scrie un roman. Ieri in metrou spre casa m-a lovit brusc. Nu mai am ce scrie pe blog pentru ca intre timp acesta si-a atins obiectivul propus. Acela de a trece peste o perioada gri din viata mea. Si se pare ca am reusit.

Acum trebuie sa-i gasesc un nou obiectiv sau sa scriu alt blog, mai incisiv de data asta. Se pare ca au succes mai mare cele care musca de fund diferite greseli sau intamplari de pe scena realitatii. Pana la urma comenteaza un joc ce nu se va termina niciodata. Si cum romanul s-a nascut poet, haideti fratilor sa scriem. Orice, numai sa scriem. Ca e la moda, ca ne place sa ne bagam in seama si sa fim bagati in seama. Ca nu avem ce face cu timpul nostru liber. Ca e cool sa spunem ca avem blog. Si alte nenumarate motive.

Las in urma episodul Kora cu dedicatia urmatoare: “Drumul spre fericire e greu. Mai ales cand vrei ca totul sa fie perfect. Se lasa cu asteptari, tatonari, cautari, initiative, momente de glorie si de uitare completa.”

7 Comments:

At 12:36 p.m., Anonymous Anonim said...

Toate-s vechi si noua toate spunea cineva mai demult.

Etape sunt o sumedenie in viata omului - apropo de adio Kora - insa stau si eu si ma gandesc: nu cumva aceste etape ne fac sa devenim cei ce suntem?

e-adevarat ca nu toti comenteaza - am vazut insa bloguri fara nici un comentariu - scrise.. pentru cel ce scrie nu pentru ceilalti. Probabil ca scanadalul sub toate formele sale atrage mai mult - cine stie... Disputele sunt uneori vesnice intre diverse tabere. Cu cat mai inversunata-i dezbaterea, cu cat mai infocati suporterii/fanii/sustinatorii, cu atat mai multe comentarii.

Am citit undeva ca un cunoscut om de media spunea ca probabil cand cei ce scriu des pe blog o sa isi ia slujbe serioase nu o sa mai aiba vreme de blog (nu e cazul sa amintesc aici sumedenia de bloguri ale unor directori de comapnii, bloguri de firme si asa mai departe). asa ca... mai ai si a treia varianta. sa te lasi de blog - eu sper sa nu fie asa :)

despre viata... ne apucam sa scriem cate un roman fiecare daca ma apuc eu sa vorbesc despre viata :) cert este ca Nu e totul roz mereu. Macar slava domnului ca intre perioade de albastru sau negru mai e si soare. si in orice moment o sa avem si o sa ai gandiri, rationamente, simtiri!

 
At 4:08 p.m., Blogger kopinaki said...

Multumesc Lore de cuvintele tale bune. Dupa cum sti, eu scriu acest blog pentru mine si prietenii mei apropiati si nu am pretentii de trafic sau de comentarii multe. imi ajunge sa imi scrie cineva pe mess ca ii place cum scriu si ca imi este cititor fidel. Asta imi incalzeste ziua si cred ca estse mult mai important decat orice alt numar intr-un tabel.

Cat despre etapele prin care trecem, ele sunt normale si chiar utile. Ne calesc, dar din pacate ne indeparteaza de latura umana. Invatam sa ne protejam mai bine si sa ne ascundem in tipare. Ne e frica sa actionam de frica consecintelor sau mai mult decat atat de frica dezamagirii.

Si atunci ne inchidem in noi si "omoram" un suflet, o simtire si de ce nu o gandire.

 
At 5:10 p.m., Blogger Lori said...

Sincer ai dreptate - ajungi ca mult mai greu sa te lasi descoperit, vazut de altii.

Si asta pentru ca fie altii s-au calit mai de demult, fie altii sunt mai rai de la natura si te "strica" si pe tine.

E pacat. E pacat insa se pare ca asa trebuie sa fie. Ne pastram acea parte buna, dar ceva moare de fiecare data. Si chiar daca poate iertam, amintirea ramane. Precedentul se creeaza si poate ca in viitor vom actiona si pe baza lui.

POate insa ca asa cum atunci cand se inchide o usa se spune ca se deschide alta, tot la fel cand moare o speranta renaste alta. Cand insa esti pus la pamant de prea multe ori.. cand visul iti este taiat de fiecare data cand te apropii de implinirea lui.. te detasezi. Un fel de: a murit reegle - traiasca regele. Tot noi. Dar altfel. Nu neaparat mai bine. POate ne vom deschide iar in preajma unui suflet pur - poate niciodata insa complet.

 
At 6:47 p.m., Anonymous Anonim said...

eu iti recomand sa nu te opresti...

 
At 12:44 p.m., Blogger kopinaki said...

Nu am sa ma opresc. Doar ca de acum voi fi mai precauta cu cei din jurul meu si voi analiza mult mai profund situatia. Nu ma voi urca in avion fara sa imi pun centura de siguranta...

 
At 5:05 p.m., Blogger Andrei Crăiţoiu said...

Te rog sa continui,sa nu te opresti niciodata caci scri frumos.Viata le aseaza pe toate asa ca ai rabdare.

 
At 5:08 p.m., Blogger kopinaki said...

Multumesc din suflet Andrei pentu incurajari si cuvintele frumoase. Nu ma voi opri, viata are suisuri si coborasuri, ideea este a stim cum sa trecem peste ele ;)

 

Trimiteți un comentariu

<< Home

eXTReMe Tracker