Dulcele targ al Iesilor

Savurez tigara care mai are putin si imi arde degetele...ma pierd in norii de fum si ma gandesc la cat de usor este sa te trezesti la realitate, la cat de mult inseamna o secunda, la ce implicatii au unele decizii pe care le luam cu o rapiditate care ne frapeaza cand ne gandim retrospectiv.

S-a terminat o saptamana grea de dor, dar incepe una agitata in care trebuie sa fiu mai conectata decat oricand.. si cu toate astea ma intreb... oare ce inseamna a simti, a trai? Am plecat la Iasi weekendul asta ca sa vad dulcele targ si nu numai ;) dar cu mici incidente pe drum am reusit sa realizez ca de fapt nu sunt indiferenta asa cum credeam - ci sa imi pasa mai mult decat niciodata. Prietena mea -cea mai buna zic eu- mi-a dat masina ca sa imi fac hatarul de a conduce 450 km pentru a vedea niste ochi albastri dulci.

Totul bine si frumos pana la 35 km de intrarea in Iasi cand pe o ploaie torentziala la iesirea dintr-o curba se intampla inevitabilul. Un cetatean respectabil trece (auto)strada sau drumul national - cum vreti voi sa-i spuneti, iar Dacia din fatza mea franeaza in disperare. Pe prima banda doua camioane. Prezenta de spirit sau ghinion, cum vreti sa o numitzi ma face sa franez - lucru ce determina acvaplanarea sau driftingul meu de pe o banda pe cealalata. Dar asta nu inainte sa acrosez un Ford de pe contrasens. :D and there i woke up and i realized: i really wanna live, i have a reason - let's make it real. Nu va plictisesc cu detalii legate de politzie, comentarii - dar mai ales sentimentul ca am dezamagit niste prieteni. Dar sper ca fiarele sa conteze mai putin in ecuatia aceasta.

Stau pe canapea si admir Iasul, tin un suflet drag in brate si am o certitudine: vreau sa fac lucrurile mai intense de acum incolo. cu miros de scortisoara pe ffw ;) tine cineva pasul cu mine?