Totul e o eticheta pe o cutie
Despartirea de ce a fost al tau mult timp si acum e doar o eticheta pe o cutie... greu de descris ce simti. Te gandesti: cand oare obiectele vor mai vedea lumina zilei? Ma voi mai juca vreodata cu ele? Voi mai citi cu pofta din cartea mea preferata?
Ma incearca sentimentul de dezgolire. Sentimentul unei case goale, lasata prada strainilor nu este usor. Dar pentru iubire, faci orice se spune. Exista oare limite? Nu cred... doar daca sentimentele nu sunt reale.
Si asa ma gasesc pasind in noapte, in frig si ploaie pe strazile late ale Pantelimonului. Acel El Dorado de nedorit.... a devenit casa mea. Drumul lung cu autobuzul in fiecare dimineata, fete triste, nesimtite, nepasatoare, reci... raceala ce a cuprins natiunea in goana dupa un trai mai bun. Ma salveaza ipod-ul meu cu melodii calde. Si cartea ce ma insoteste in fiecare calatorie.
Ma inghesui spre iesire si ma strecor pas-pas pe langa garduri, incerc usa si iar nu am cheie sa intru. Sun la interfon... lung, profund si tiuitor.... liftul coboara lenes, ma duce la un cat superior si acolo sunt in sigurantza... am trecut si azi testul fricii de cartierul gri, care pe zi ce trece devine verde ... dar mult prea altfel pentru gustul meu.
posted by kopinaki @ 12:03 p.m.
4 comments
4 Comments:
si totusi sper ca in toata atmosfera asta gri sa exista o alinare pe langa ipod si carte ,pritenii tai de zi cu zi .
gri este romania nu cartierul
gri sunt oameni nu cartierul
gri sunt gandurile noastre
gri este civilizatia noastra
gri sunt romanii .
asta e ,asta e eticheta noastra cu care ne afisam in lume .
sunt 2 ochii albastri la etajul 7 care spera in fiecare zi sa gaseasca acasa un zambet.motivul pt care ei sunt acolo este trasformarea acelui gri in ceva verde , o culoare care pt mine insemana un nou inceput plin de dorinta si incredere.
daca ei nu sunt mentionati si nici nu pot fi descoperiti printre randuri va asigur eu ,posesorul acelor ochii albastri ,ca acestia exista si stiu ce fac pt ca stiu pt cine fac.
haideti sa cumparam ,daca nu avem,acea culoare verde si sa incepem sa vopsim.
:) profund. mainly ochii albastrii de la etajul 7 sunt motivul pentru care gri-ul se transforma in verde.. am spus pe undeva ;)
si da, gri e totul in tara noastra draga, mai ales in Bucuresti... dar trebuie sa vezi mai mult decat culoarea.
si multumesc ca exista doi ochi albastri care ma sustin si care ma fac sa zambesc in fiecare zi.
si postul ala era despre plecarea mea din Crangasi si perceptia mea despre Pantelimon, nu includeam aici prietenii...
si ei fac partea din acel cartier si poate chiar ei sunt acea pata de culoare care trebuie ,omisa de altfel de tine.:))
ufff... nu ne intelegem noi aici :) ai observat ultima prop. care spune ca griul devine verde? despre ce crezi ca e vorba:D ? :P
Trimiteți un comentariu
<< Home