Drifting extrem la Brasov

19:26 – plecam spre Brasov. Aglomeratie mare – ne oprim sa se mai elibereze traficul la un mic, evident La Cocosatul. Mmm, cu burtica plina incercam noul motor de 1,9 TDI. Super tare :-D
Ajungem dupa un drum plin de peripetii la BV. O vila super si oameni calmi, prietenosi care parca traiesc doar ca sa se bucure de viata. Vad Tampa in dreapta si drumul Poienii in stanga. Si asta de pe terasa.

Discutii aprinse pana dimineata, vin, cola si voie buna. Facem planuri de vacanta la mare (ei) si la munte (eu). E dimineata deja – ne facem planul de bataie pt a doua zi – suna bine: gratar la Zarnesti si dupa la cabana.

Razele calde trec prin geamul de la mansarda si imi dau desteptarea pentru o noua zi. Ce bine am dormit :-) nu tu masini, manele – doar niste gugustiuci care isi faceau de cap. Ma spal pe fata in compania unui porumbel iubaret...

Plecam spre culmile de la Zarnesti. Vedem Rasnovul in drum – stau si rememorez momente trecute si pierdute irevocabil :-( - parca si vremea a tinut cu mine. A inceput sa planga (ploua) – dar s-a inseninat repejor.

Gratar, aer dur de munte, plimbari pe culme – am uitat complet de deadline-uri, proiecte, griji – traiam dupa mult timp clipa.

Bunnnn. Vine seara, bine-mi pare – ma plimb prin centrul Brasovului – facem turul clasic din Piata Sfatului – unde admiram masinile (unii) si luna perfecta (altii). Ne pierdem pe stradute si ma simt de parca sunt in alta lume, paradis ceva... pacat ca se termina curand.

Am trecut pe langa strada Sforii – cea mai ingusta strada din Europa si am vrut ca bag un cap si sa strig – sunt fericita, sunt libera, sunt EU !

Duminica dimineata. Cafea – altfel nu se intelege nimeni cu mine. Plecam sa vedem crucile din Piatra Craiului, sa papam bun si sa facem o plimbare prin padure. MMM – as mai sta, dar ma asteapta o saptamana noua la birou.

17:10 – Vine acceleratul de Bucuresti – arata de parca era abia iesit din al doilea razboi mondial. Ne certam cu controlorul – ca trebuie sa va mutati la clasa a II-a. Ok, dar aici unde suntem, la a III – a ????!!!! ce mai conteaza, conditii de revenit brusc la realitate. Am oprit in Predeal si ne-am mutat. Dar eu as fi ramas – de dragul amintirilor. Dar trenul s-a supralomerat si am tras un chin placut pana la Bucuresti. Peisajul clasic, gandurile, grijile au revenit cu o rapiditate uimitoare. Sunt din nou “acasa”.