Uitarea

Suntem facuti pentru a uita?

Cum uitam? Si ma refer aici la dragostea accea imposibila, sfasietoare, care iti mananca toate resursele si te face sa uiti de toti si de toate. Ce faci in momentul in care jumatatea ta nu mai vrea sa traiti pasiunea? Cum scapi de amintirile frumoase si dureroase? Si mai ales cum poti sa rezisti locurilor si lucrurilor care iti aduc aminte de el/ea?

O solutie recomandata de toata lumea este sa gasesti pe altcineva. Poate chiar jumatatea ta iti recomanda acest lucru. Dar ce facem, daca nu vrem pe altcineva, ci doar pe el/ea? Aici intervine suferinta – starea acea de depresie in care nu ai chef de nimic si de nimeni, nu iti pasa cum arati, ce spui – esti tu cu lumea ta. Suna dur sau trist – dar in majoritatea cazurilor acesta este adevarul.

Unii nu vor crede nimic din toate aceste aberatii – dar pana si cei care spun ca nu sufera o fac in liniste si nu recunosc decat dupa mult timp. It's a fact, believe me.

Au fost multe posturi triste aici – pentru cei care stiu sa citeasca printre randuri. A venit vremea in care soarele a rasarit de dupa Tampa si incalzeste frumos o bucata din sufletul meu. Ranile incep sa se inchida incet – incet iar durerea se transforma ciudat intr-o stare de melancolie...

ps. thx 2 my best friends 4 taking me at BV ;-)