Despre neputinta
Sa fie vorba despre o stare de refulare a psihicului? Sau pur si simplu o frica de a infrunta realitatea, de a ne maturiza?
Eu cred ca sentimentul de neputinta are o stare latenta – frustrarea. Cei care au fost privati in mod constient sau nu de anumite “satisfactii/recompense” vor trai o viata intreaga cu acest sentiment. Ceea ce este mai grav – nu vor face nimic sa iasa din starea respectiva, se vor complace, plange dar nu vor incerca sa gaseasca nici o portita de iesire. O putem numi mai simplu comoditate, delasare, lipsa de putere – sau mai simplu neputinta.
Nu cred ca un om nu este capabil sa faca lucrurile bine. Atata timp cat i se explica, este sustinut, apreciat si recompensat. Si ce este mai important in toata aceasta ecuatie – ca cel decazut in starea de neputinta sa vrea sa iasa din ea. Atfel.. ne luptam cu morile de vant.
Neputinta este de fapt cea mai josnica treapta a fiintei umane. Dar de cele mai multe ori ne regasim in ea. Fie ca ne e prea lene sa facem un lucru sau suntem obositi, fie ca nu ne dam interesul sau nu suntem atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru. Pana la urma e vorba desprre cauze pierdute… cauze pierdute…. mmm … aici sunt maestra :D.
Asa ca daca vedeti o lacrima, un prieten prea ganditor, sau superficial in ceea ce face nu ezitati sa il scoatteti din starea de neputinta. Haideti sa fim un pic mai plini de initiativa, cu mai multi prieteni si povestiri frumoase de spus seara inainte de culcare.
Stay close… next “about” soon…
Eu cred ca sentimentul de neputinta are o stare latenta – frustrarea. Cei care au fost privati in mod constient sau nu de anumite “satisfactii/recompense” vor trai o viata intreaga cu acest sentiment. Ceea ce este mai grav – nu vor face nimic sa iasa din starea respectiva, se vor complace, plange dar nu vor incerca sa gaseasca nici o portita de iesire. O putem numi mai simplu comoditate, delasare, lipsa de putere – sau mai simplu neputinta.
Nu cred ca un om nu este capabil sa faca lucrurile bine. Atata timp cat i se explica, este sustinut, apreciat si recompensat. Si ce este mai important in toata aceasta ecuatie – ca cel decazut in starea de neputinta sa vrea sa iasa din ea. Atfel.. ne luptam cu morile de vant.
Neputinta este de fapt cea mai josnica treapta a fiintei umane. Dar de cele mai multe ori ne regasim in ea. Fie ca ne e prea lene sa facem un lucru sau suntem obositi, fie ca nu ne dam interesul sau nu suntem atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru. Pana la urma e vorba desprre cauze pierdute… cauze pierdute…. mmm … aici sunt maestra :D.
Asa ca daca vedeti o lacrima, un prieten prea ganditor, sau superficial in ceea ce face nu ezitati sa il scoatteti din starea de neputinta. Haideti sa fim un pic mai plini de initiativa, cu mai multi prieteni si povestiri frumoase de spus seara inainte de culcare.
Stay close… next “about” soon…
posted by kopinaki @ 1:10 a.m.
1 comments
1 Comments:
of of of - kopinaki ce subiect de vineri...
complicat, greu, sfasietor si mai real decat ne-ar placea.
uneori ma gandesc ca neputinta vine si din faptul ca nu putem noi controla tot ce ne priveste. Nu poti - spre pilda - sa "obligi" un angajator sa iti citeasca CV-ul trimis pe email. Nu poti obliga o urna la loto sa aleaga numerele pe care le-ai trecut tu pe bilet. Poate ca asta - premiul - te-ar ajuta nu sa devii urmatoarea persoana de pe copertele revistelor si din rubricile de monden - ci pur si simplu sa ai si tu putin pentru tine, sa iti platesti datoriile, sa te gandesti la viitor, sa nu mai apese cu atata greutate grija zilei de maine.
Neputinciosi suntem si in fata timpului - cand persoana iubita e departe... timpul trece greu, iar cand lipseste mult trece extrem de greu. daca azi stii ca a trecut jumatate din distanta ce te separa de revenirea lui, faptul ca iti dai seama ca mai e mai putin decat a fost (of ce exprimare incalcita la ora asta :P :) ) iti creeaza doar impresia ca mai e mai mult. Si poate ca nici apropierea weekendului nu ajuta foarte tare.
Si eu cred ca trebuie sa ii ajutam pe ceilalti, sa ii sprijinim, sa le fim aproape si daca cumva gresesc sa le aratam intai ce fac bine si apoi ce poate fi imbunatatit. E o mare diferenta intre aceasta abordare si a-i spune cuiva doar ca greseste. Si dupa ce ii spuii asta sa il lasi acolo, la pamant, unde l-ai aruncat. E-adevarat insa ca iti trebuie suflet - si din ce in ce mai multa lume renunta la el - le e mai usor si mai bine fara.
Stii.. si mie ieri o prietena imi spunea ca mi-ar fi mai bine daca as deveni mai... nesimtita. Nu pot. Nu vreau. E mai usor sa cobori decat sa urci, sa te lasi tras in jos decat sa te chinui sa urci. Si asta inseamna ca trebuie sa coboram toti? ca nu putem aspira?
probabil ca reusita iesirii din starea de neputinta vine cel mai mult din interior. Nici un sef n-o sa poata da vreodata unui angajat atat cat angajatul poate duce. Nici un om care stie (macar din ceea ce-i spun altii in alte ocazii si din parerea obiectiv formata si sprijinita pe realitate despre el) ce este si cum, nu poate sa ramana mereu jos. Nu sta foarte mult intr-o groapa - nu bate pasul pe loc, pentru ca se va adanci intr-atat incat nu o sa mai poti iesi din ea.
Neputinciosi suntem toti in diverse momente. Cand cineva drag e pe moarte, sau operat, un barbat cand vede cat sufera cand sotia naste si tot asa. E de dorit sa acceptam aceasta parte, aceaspa posibilitate si sa gasim resursele pentru a ne ridica din nou fruntea in vant, a sterge lacrima din coltul ochiului si... pana la urma... a nu da satisfactie celui ce te face sa te simti neputincios (daca asta e cauza).
Trimiteți un comentariu
<< Home