Vreau sa visez din nou

E seara iar. Zilele trec fara sa le vad culoarea adevarata. Azi am fost la malul marii si era asa calma – m-a primit cu bratele deschise si mi-a soptit secretul.

Ma bucur ca stau din nou in pat cu laptopul in brate si pot scrie. Mi-a lipsit cateva zile tastatura si mirajul foii de hartie electronice. Pe drum, in masina, pe strada imi veneau idei – as fi vrut sa am un dispozitiv sa le transcriu.

Mi-au lipsit prietenii mei virtuali, mailul, blogurile… dar am primit in schimb ceva important. Cateva zile de liniste, de inspiratie, de vitalitate – un suflu nou.