Rautatea

Ce e mai rau: sa fii rau cu rea vointa sau inconstient?
Cand ranim cel mai mult?

Exista momente cand nu vrei sa auzi de nimic si indirect spui lucruri rele care dor, dar nu iti dai seama. Odata ce ai spus, nu mai poti retrage... strici surprize si faci persoane dragi, triste.

In al doilea caz e grav. Esti rau cu buna stiinta, ascunzi lucruri, nu le comunici doar ca sa vezi cum da in bara cel de langa tine. E o boala a romanilor sa fie rai cu cei care ii ajuta – sau vor sa ii ajute. Satisfactia este draceasca in acest caz... si de condamnat si lasa urme grele si de ce nu frustrari.

Continuam sa gresim, sa fim rai, este in firea noastra pentru a compensa goluri de care nu suntem constienti.

Totul e o eticheta pe o cutie

Despartirea de ce a fost al tau mult timp si acum e doar o eticheta pe o cutie... greu de descris ce simti. Te gandesti: cand oare obiectele vor mai vedea lumina zilei? Ma voi mai juca vreodata cu ele? Voi mai citi cu pofta din cartea mea preferata?

Ma incearca sentimentul de dezgolire. Sentimentul unei case goale, lasata prada strainilor nu este usor. Dar pentru iubire, faci orice se spune. Exista oare limite? Nu cred... doar daca sentimentele nu sunt reale.

Si asa ma gasesc pasind in noapte, in frig si ploaie pe strazile late ale Pantelimonului. Acel El Dorado de nedorit.... a devenit casa mea. Drumul lung cu autobuzul in fiecare dimineata, fete triste, nesimtite, nepasatoare, reci... raceala ce a cuprins natiunea in goana dupa un trai mai bun. Ma salveaza ipod-ul meu cu melodii calde. Si cartea ce ma insoteste in fiecare calatorie.

Ma inghesui spre iesire si ma strecor pas-pas pe langa garduri, incerc usa si iar nu am cheie sa intru. Sun la interfon... lung, profund si tiuitor.... liftul coboara lenes, ma duce la un cat superior si acolo sunt in sigurantza... am trecut si azi testul fricii de cartierul gri, care pe zi ce trece devine verde ... dar mult prea altfel pentru gustul meu.