Ne-am intors la vechile obiceiuri. A trecut si perioada in care am fost deschisi la liniste, la bucurie si tot ce e frumos. Acum reintram incet - incet in rutina de zi cu zi.

Ce ne mai scoate oare din cotidian? Poate doar vreun mesaj, un mail uitat....
Toata starea noastra depinde de altii. Dar nu si pentru mine. Vorbeam de decizii intr-un post anterior. Pot spune cu mandrie ca imi pot tine decizia, ca pot rezista tentatiei de a spune niste cuvinte simple, dar totusi cu atat semnificatie.

Sunt mandra ca iubesc si ca ma pot bucura de sentimentul acesta special fara a fi necesar sa o demonstrez nimanui. Sunt deschisa la noi provocari si sper ca in curand sa ma pot bucura de decizia mea, atat de cruda la inceput...

Multumesc celor care mi-au fost alaturi, care m-au inteles si sustinut. Cu un sfat, cu o vorba buna, cu o companie.

K ;-)

Si vine Pastele...
Peste tot bucurie, exuberanta, cadouri, urari...

Dar cand facem urarile ne gandim ca poate oamenii care le primesc nu sunt deschisi la a le primi?

Oare cati dintre noi sunt intradevar alaturi de cei dragi de Paste? Sau cati primim iertare? Acceptare?


Sunt doar niste intrebari simple.

Pentru mine si acest Paste va fi ca toate celalate, o zi obisnuinta in care voi tanji sa mi se indeplineasca visurile.

Vroiam sa fiu in alta parte de sarbatori, dar soarta, mai bine spus conjunctura si oamenii nu m-au lasat.

Imi doresc si va doresc sa gasiti o particica din semnificatia traditionala a Invierii.
Eu m-am hotarat sa incep un nou episod... din aproape toate punctele de vedere.

keep in touch k see U

Decizii

Asa-mi vine cateodata…

Decizii. Oriunde am fi, oricine am fi si in orice context, se ajunge la un moment dat in care trebuie sa luam decizii. Fie ele transante, dureroase sau aducatoare de zambete.

Dar cum procedam atunci cand am luat decizia, am inteles contextul, stim ca e cea mai potrivita, dar nu putem sa o punem in aplicare? Ce se intampla atunci cand ne agatam de o speranta, de un fir de ata pentru ca vrem cu orice pret sa fim fericiti? Oare nu se poate inventa un buton mare de RESET la corpul omenesc? Sau sa ni se stearga amintirile, emotiile… dar nu am mai fi oameni atunci, ci doar roboti.

Eu una ma aflu in fata unei astfel de situatii. Am luat o decizie in urma cu multe luni, dar nu reusesc sa gasesc suportul, puterea sa o pun in aplicare. Functioneaza doar cateva zile, dupa care intervine speranta. De ceva mai bine sau poate doar o umbra a trecutului care da peste cap universul si ma face sa vreau din nou ceea ce am hotarat deja ca nu e bine.

As vrea sa fiu altfel, sa nu imi pese, sa fiu categorica si irevocabila, sa pot iesi cu capul sus din orice “sifonare”, dar nu e genul meu. Sunt prea cu capu’n nori, prea slaba, prea eu…

Sper sa revin cu forte noi si cu facts, nu words. Pana atunci am un singur fact: simt si nu mi-e rusine cu asta!

Hello from bellow… iata ca ma gasesc gandind ce prim post de impact sa am pe blog. Dar poate ar trebui sa clarific de ce un blog. Pentru ca deja nu mai am timp sa impartasesc concepte, intamplari, stari.

Si cum e la moda un blog, iata-l. Ce o sa gasiti aici? De toate. Complet dezorganizate, dar sper interesante. So enjoy!

ps. Poate va intrebati de ce kopinaki? Cei care ma cunosc stiu deja ;-), pentru ceilalti – toate la timpul lor.