astazi e ziua mea. de nume

azi e ziua mea de nume. nu scrie nicaieri ca ma cheama si Andreea, dar imi place sa pastrez traditia si sa-mi surprind prietenii cu bomboane.

cel mai frumos cadoul insa este atunci cand primesti telefon de la o persoana la care nu te gandesti ca ar putea sa te felicite. si iti ureaza din tot sufletul sa fii bine, iubita si fericita. si de asemenea iti spune ca te iubeste si usa va fi deschisa oricand vei vrea sa o deschizi. este un sentiment covarsitor sa afli ca ai insemnat ceva pentru o familie care te-a primit in sanul ei fara a cere nimic in schimb. te admira si te place asa cum esti.

va doresc si voua sa aveti parte de asemenea surprize placute in existenta voastra.

How Not To Be

If every day of our life will start pointing to a red light, then everybody will need to take a rest every 30 minutes. Just to stop, stare at the sky and then continue its madness.

I see red leaves falling from buildings old enough to tell us secrets about our ancestor’s life. But they are so silent. They stay so proud and smile at us being so naive.

I just want to escape from this dull, grey word and go up to the mountains, stare at the forest and try to understand our meaning. Autumn is all over us, we can smell it even in the morning coffee, in the evening sunset, the autumn gives us strength to prepare for the deep white following.

But this essay must speak about red and how it relates to my existence. This will be hard to get to an end 'cause I just love green – the opposite. The image of a sunset on an empty beach gives me a point about my feelings on red. I find it calm (that’s very strange) and powerful. When I want to make something different, to be strong I just stare at the red – no matter where it's shown.

For me red is like art. I will use it in a black and white movie to color the main character and so everybody to understand why the action is important. I will use red and all its darker friends to point out the plot, the basics, the real thing, the very moment of sweetness, bitterness and importance people have to retain.

I hate red at the crossroads, you have to wait to turn to yellow and then green for passing to where you want to rich. And you want it so bad and so fast this to happen. Its like running away from the reality. We are all in a hurry! In a hurry to think, do, act, and live.

Red is how not to be in a world that has overpassed us and took existence to another lifestyle.

Seara pe inserate

Cand plec seara spre casa imi place sa stau pe bancutza mea preferata de langa metrou si sa ma uit la cer, sa fumez o tigara. Am vedere la o artera circulata si asta imi da sansa sa imi rememorez ziua, sa ma gandesc ce am facut bine, ce este de imbunatatit si mai ales ce nu am facut. Ma uit la masini grabite spre destinatie, la oameni prea ocupati sa se uite in jur, la pisicutele care in ciuda frigului se uita dragostos la tine si ma intreb de ce numai eu ma opresc ca sa ma uit la stele si sa gandesc.

ps: Ieri am avut din nou cele doua pisici birmaneze si de-a dreptul agitate in vizita peste noapte. Vor mai veni si zilele viitoare. Le iubesc asa cum sunt ele – alintate, jucause, sinucigase, pofticioase, cersetoare dar mai presus de toate atente si delicate.

later edit: am primit poze mai frumoase cu pisicutii - care acum sunt tot in compania mea... so enjoy:)

Insomnie

Prima mea insomnie. Ciudat sentiment. Vrei sa dormi, esti constient ca trebuie sa dormi – dar nu poti. Ganduri se invart in mintea ta si nu te lasa sa te relaxezi. Traiesti la maxim fiecare cuvant ce iti vine in minte. Vrei sa alergi, sa stai, sa creezi, sa fugi, sa scri, sa citesti, sa asculti muzica, sa vezi filme, sa vorbesti cu prietenii – toate in acelasi timp si realizezi ca nu poti sa le faci pe toate. Atunci te agiti, transpiri si in cele din urma te epuizezi – dar fara finalitate. Nu poti dormi.

Reality - not show, but still a playground

I’m cool now. Like the wind outside, like the dawn, like the quiet autumn starting to fail.

Ultima saptamana a fost agitata. Cu toate ca am avut timp la dispozitie sa fac ce imi doresc, am observat ca intr-un fel sau altul sunt legata de anumite obiceiuri. Mail in the mornings is like coffee for me. Writing for my friends is cool and make me think loud and clear. I’m dependent of my laptop, of my friends, of a good and brain damaging conversation.

Am ascultat muzica, am vazut filme, am rezolvat chestii administrative, am iesit in lume si ce am observat? Ca lumea nu sta pe loc, nu ne asteapta – se dezvolta, evolueaza cu o viteza surprinzatoare. Functionarii publici sunt mai deschisi la cereri, mai zambitori… oameni in schimb au ramas moracanosi, egoisti si tristi.

De ce oare nu ii mai motiveaza nimic sa zambeasca? De ce cad in melancolie? De ce nu vor sa iasa din cutiuta lor de plans ca le merge rau si sa se bata pentru ceva mai bun? Cred ca nu vor, sunt prea lenesi ca sa fac ceva. Le place sa se complaca intr-o stare ce nu le aduce decat riduri si nefericire…

Vreau sa visez din nou

E seara iar. Zilele trec fara sa le vad culoarea adevarata. Azi am fost la malul marii si era asa calma – m-a primit cu bratele deschise si mi-a soptit secretul.

Ma bucur ca stau din nou in pat cu laptopul in brate si pot scrie. Mi-a lipsit cateva zile tastatura si mirajul foii de hartie electronice. Pe drum, in masina, pe strada imi veneau idei – as fi vrut sa am un dispozitiv sa le transcriu.

Mi-au lipsit prietenii mei virtuali, mailul, blogurile… dar am primit in schimb ceva important. Cateva zile de liniste, de inspiratie, de vitalitate – un suflu nou.

Inceput de weekend

Ningea cand am deschis ochii. Simteam iarna de multe zile in aer, dar am refuzat sa cred ca se va arata asa repede. Azi e o zi speciala. A iesit soarele – poate ca sa imi spuna ca voi avea un weekend frumos acasa la mine?

Plec la Constanta, sa vad marea, sa ma linistesc, sa imi pun ordine in ganduri si in viata. Ma bucur ca azi a iesit soarele dupa ninsoarea ca in povesti si dupa ziua de ieri cand am stat 2 ore in ploaie...