Inghet in plina vara

De astazi mi-am pus net acasa... voi scrie mai des..

Exista momente in viata noastra pe care uneori am vrea sa le smulgem si sa le inchidem intr-o cutie a Pandorei. Credeam ca odata iesit la liman e usor sa continui. Am uitat insa cel mai important lucru.... sunt o romantica incurabila, traiesc cu pasiune si vreau ca totul sa fie perfect. Nu numai pentru mine.. ca asta e greu sa se intample. Ma bucur sa aud ca oamenii se casatoresc, se iubesc, se iarta, uita si merg mai departe.

Eu nu am reusit. M-am impiedicat in apele line ale uitarii. Si ca rezultat mi-am sfasiat din nou sufletul. A ramas intre Predeal si Sinaia, pe culmile marete si reci. Va ninge iarna asta si va ingheta el... - acum e inca prea fierbinte. Nu il va recupera nimeni - nici macar eu.

Si ca sa inchei optimist - e cald afara, e frumos si zambete exista. Sa le cautam... sa le mimam si in cele din urma le vom simti ca fiind adevarate... pana se deschide cutia Pandorei.

Η αγάπη - Iubirea

Η αγάπη έρχεται χωρίς ποτέ να τη δούμε, τη βλέπουμε μόνο όταν φεύγει.
Όταν χάνεις αυτούς που αγαπάς, τότε νιώθεις πόσο τους αγαπούσες.

[Iubirea vine intotdeuna fara sa o vedem, o constientizem doar cand "pleaca".
Cand pierzi ce ai iubit, numai atunci simti cat de mult ai iubit.]

Surprizele sunt intotdeuna placute

E frumos sa ti se faca surprize sau chiar sa le descoperi acolo unde nici macar nu te asteptai.
Incepand de luni mi se intampla lucruri minunate – dar sunt undeva contrabalansate (trebuie in orice situatie sa existe echilibru) de anumite caderi.

Azi am aflat ca am primit cadou o pereche de ski-uri cu clapari cu tot ;-) - abia astept prima zapada sa le incerc.. dar mai intai sa le si vad, eventually.

Alt cadou neasteptat dar descoperit este legat de starea sufleteasca. Sunt fericita ca pot zambi din nou si am un motiv pentru care sa ma trezesc dimineata. Este atat de bine sa te simti linistit...

Prietenii sunt alaturi de mine, mai mult decat in orice moment – cred ca este vorba de un nou inceput – asteptat atat de mult si fara egoism o spun, binemeritat.

Vreau sa dau din starea mea si prietenilor, sa ii fac sa fie si ei cu zambetul pe buze, sa nu ii mai doara, sa nu mai sufere, sa fie tot timpul bine. Dar surprizele la care nu ne asteptam sunt intotdeauna placute, de accea nu le mai asteptati – vor veni atunc cand va veti astepta cel mai putin. Just relax ... and wait.

Si se mai scurse o lacrima

Si se mai scurse o lacrima

Cioran spunea ca lacrimile adevarate sunt atunci cand ingerii plang. Plang pentru protejatul lor... pentru sufletul lui, pentru nefericirea lui. Nu mai vreau sa plang si sa ii intristez pe cei din jurul meu.

De acum lacrimile mele vor fi zambete :-)

Suntem fericiti din obligatie?

Fata de restul, fata de fostu sau fosta, fata de noi... Poate ca mai intai ar trebui sa definim fericirea. Dar ea poate lua forme diferite in functie de persoana. E o chestiune de gust. Unii se multumesc cu mai putin, altii vor mai mult.

Si oare suntem noi pana la urma fericiti? Si cum ne dam seama de asta? Cum masuram fericirea?

M'agaphses;

Pes moy an m' agaphses oso o hlios thn aygh
poso o gkrizos oyranos kapoias anoikshs broxh
an ton fobo moy eblepes pisw apo kathe moy fili
pes moy an m' agaphses oso h nyxta thn siwph ...

Uitarea

Suntem facuti pentru a uita?

Cum uitam? Si ma refer aici la dragostea accea imposibila, sfasietoare, care iti mananca toate resursele si te face sa uiti de toti si de toate. Ce faci in momentul in care jumatatea ta nu mai vrea sa traiti pasiunea? Cum scapi de amintirile frumoase si dureroase? Si mai ales cum poti sa rezisti locurilor si lucrurilor care iti aduc aminte de el/ea?

O solutie recomandata de toata lumea este sa gasesti pe altcineva. Poate chiar jumatatea ta iti recomanda acest lucru. Dar ce facem, daca nu vrem pe altcineva, ci doar pe el/ea? Aici intervine suferinta – starea acea de depresie in care nu ai chef de nimic si de nimeni, nu iti pasa cum arati, ce spui – esti tu cu lumea ta. Suna dur sau trist – dar in majoritatea cazurilor acesta este adevarul.

Unii nu vor crede nimic din toate aceste aberatii – dar pana si cei care spun ca nu sufera o fac in liniste si nu recunosc decat dupa mult timp. It's a fact, believe me.

Au fost multe posturi triste aici – pentru cei care stiu sa citeasca printre randuri. A venit vremea in care soarele a rasarit de dupa Tampa si incalzeste frumos o bucata din sufletul meu. Ranile incep sa se inchida incet – incet iar durerea se transforma ciudat intr-o stare de melancolie...

ps. thx 2 my best friends 4 taking me at BV ;-)

Drifting extrem la Brasov

19:26 – plecam spre Brasov. Aglomeratie mare – ne oprim sa se mai elibereze traficul la un mic, evident La Cocosatul. Mmm, cu burtica plina incercam noul motor de 1,9 TDI. Super tare :-D
Ajungem dupa un drum plin de peripetii la BV. O vila super si oameni calmi, prietenosi care parca traiesc doar ca sa se bucure de viata. Vad Tampa in dreapta si drumul Poienii in stanga. Si asta de pe terasa.

Discutii aprinse pana dimineata, vin, cola si voie buna. Facem planuri de vacanta la mare (ei) si la munte (eu). E dimineata deja – ne facem planul de bataie pt a doua zi – suna bine: gratar la Zarnesti si dupa la cabana.

Razele calde trec prin geamul de la mansarda si imi dau desteptarea pentru o noua zi. Ce bine am dormit :-) nu tu masini, manele – doar niste gugustiuci care isi faceau de cap. Ma spal pe fata in compania unui porumbel iubaret...

Plecam spre culmile de la Zarnesti. Vedem Rasnovul in drum – stau si rememorez momente trecute si pierdute irevocabil :-( - parca si vremea a tinut cu mine. A inceput sa planga (ploua) – dar s-a inseninat repejor.

Gratar, aer dur de munte, plimbari pe culme – am uitat complet de deadline-uri, proiecte, griji – traiam dupa mult timp clipa.

Bunnnn. Vine seara, bine-mi pare – ma plimb prin centrul Brasovului – facem turul clasic din Piata Sfatului – unde admiram masinile (unii) si luna perfecta (altii). Ne pierdem pe stradute si ma simt de parca sunt in alta lume, paradis ceva... pacat ca se termina curand.

Am trecut pe langa strada Sforii – cea mai ingusta strada din Europa si am vrut ca bag un cap si sa strig – sunt fericita, sunt libera, sunt EU !

Duminica dimineata. Cafea – altfel nu se intelege nimeni cu mine. Plecam sa vedem crucile din Piatra Craiului, sa papam bun si sa facem o plimbare prin padure. MMM – as mai sta, dar ma asteapta o saptamana noua la birou.

17:10 – Vine acceleratul de Bucuresti – arata de parca era abia iesit din al doilea razboi mondial. Ne certam cu controlorul – ca trebuie sa va mutati la clasa a II-a. Ok, dar aici unde suntem, la a III – a ????!!!! ce mai conteaza, conditii de revenit brusc la realitate. Am oprit in Predeal si ne-am mutat. Dar eu as fi ramas – de dragul amintirilor. Dar trenul s-a supralomerat si am tras un chin placut pana la Bucuresti. Peisajul clasic, gandurile, grijile au revenit cu o rapiditate uimitoare. Sunt din nou “acasa”.

Vreau sa retraiesc acest moment :-D

Este usor

Este usor sa:

• critici
• nu iti pese de nimeni si nimic
• te fofilezi
• ignori
• fii indiferent

doar traim in Romania !

Mi-a venit azi o idee geniala

Pe 26 iulie se da admitere la stomatologie :-D si ma gandeam daca as intra ce tare ar fi. Nu am citit nimic pana acum si nici nu cred ca am timp in cateva zile sa fac ceea ce nu am facut atatea luni. Dar cum ar fi sa ma duc la examen si sa iau?

Voi trece zilele astea sa ma interesez mai in amanunt. Si pe la ASE sa imi iau diplomele...

ps. am incercat sa obtin info online despre admiterea la stoma. Dupa ce am stat cu ochii lipiti de ecran sa nu pierd vreo infomatie pretioasa, mi-am dat seama cate institutii habar nu au ce e aia o arhitectura informationala – da apoi copywriting. Offf.. asta e!

Am stat de vorba cu marea

am privit-o in ochi si am plans. I-am spus ce nu puteam spune altora si am rugat-o sa le duca departe. M-am eliberat de ceva ce dura de prea mult timp. Am lasat amintirile si sperantele mele sa plece pe valuri, sa fie purtate departe, pe tarmuri necunoscute si periculoase. Si poate ca odata se vor intoarce din nou la mal, la mine.

Acum sunt linistita, ma bucur de vremea frumoasa de afara, de fiecare dimineata, de lucrurile simple care fac intregul interesant.