Viata e un drum

Viata noastra e un drum. Un drum pe care pornim in fiecare dimineata si nu stim daca la sfarsitul zilei il vom termina. Se intampla lucruri ciudate. Triste sau fericite. Din pacate in ultimul timp, mai toata lumea are vesti triste.

Un om deosebit, un jurnalist de exceptie, Dan Goanta. I-am cunoscut si zambetul si glumele acide si disputele aprinse asupra realitatilor Romaniei de astazi. Un prieten bun mi-a spus ca nu a mai apucat sa duca ziua de ieri la sfarsit. Un moment de reculegere si de admiratie trebuie tinut in memoria lui. Dumnezeul sa ii poarte pasii spre culmi mai inalte.

Neasteptat de brusc

Asteptarile sunt intotdeuna mari in orice ai face. Si cateodata ne dorim atat de mult un lucru, incat atunci cand el se intampla in sfarsit suntem prea extenuati de asteptare pentru a-l valorifica la maxim.

Sensurile se modifica si realizezi ca de fapt toate situatiile prin care trecem sunt simple conjuncturi ale vietii si depind de anumite decizii. Nu poti uita pur si simplu ceva, nu te poti baza pe timp, pe departare, pe orice nu tine de tine.

Un lucru e cert! Realitatea ne rezerva surprize si oricat de mult vrem noi sa ignoram ce se intampla in jurul nostru, fie ele evenimente sau persoane - ajungem sa fim dependenti de situatii si conjuncturi.

Iti multumesc tie inger ce ai aparut si ai adus un zambet de lacrimi pe verdele deja ruginit al retinei mele...

100 de copaci

Suntem tot timpul implicati in proiecte interesante. Toata viata noastra este un proiect, dar atunci cand intradevar poti face ceva ca sa schimbi o realitate, castigi ceva. Un proiect pentru dezvolatre, un proiect care face ceva concret si bun pentru aceasta tara - 100intrebari.net
Participa si tu cu un raspuns pentru ca de aceasta data chiar conteaza.

"Vrem o tribuna de expresie publica. In care fiecare sa scrie despre ideile sale. Despre cum vede aceasta lume, despre cum vede viitorul, despre umanitatea din el si din ceilalti.
Pentru ca doar asa lucrurile se pot schimba."

Afla mai multe despre proiect.

Vezi de unde a pornit ideea.

Vrei ca numele tau sa fie pe harta? Vezi cum.

Am imbatranit?

Ajungem intr-un punct din care totul devine indiferenta si mai mult ambitie. Nu mai exista regrete, lucruri frumoase sau extraordinare, ci necesare. Nu mai gandim ca pentru a trai avem nevoie de un suport ci de noi. Nu mai este vorba despre a dezvolta un proiect in echipa, ci pe cont propriu. Este ceea ce se cheama egoism, ambitie si de ce nu dedicare.

Ne mai fulgera amintirile din cand in cand. Ni se scurge o lacrima si ne doare profund sufletul. Dar trece repede dupa ce ne gandim rational. Incepem sa ne dorim lucruri pe care chiar le putem realiza pe cont propriu. Trecutul ne tine in viata daca a fost frumos, prezentul il traim, dar viitorul este cel care ne motiveaza. Se cheama asta ca am imbatranit?

Mi-e dor si doare

Daca as putea da o definitie durerii, i-as gasi leacul. De ce este atat de greu sa renunti la ceva care a fost al tau mult timp? De ce este greu sa auzi cuvinte care te dor prin simplitate si departare? De ce ne doare? Plansul e o consecinta a durerii infinite?

Cred ca a iubi presupune durere si lacrimi. Multe. De dimineata cand te trezesti, intorci capul si nu este langa tine cel pe care l-ai visat. Cand iti bei cafeaua si nu iti aprinde tigara.. la pranz cand iti aduci aminte de mancarea preferata sau de un gest. Dupa masa cand te privea cald si zambitor. Cand gatesti… sau simti o aroma. Seara cand nu mai faci baie cu spuma. Cand te uiti la o cutie proasta si nu te poti desprinde. Cand asculti muzica sau te uiti la film si nu te tine in brate si pupa pe cap parinteste.

Lacrimi de durere rosie curg atunci cand iti amintesti de un sarut furat, de o mangaiere calda si o traire profunda. Am pierdut razboiul cu timpul, a invins ca intotdeuna. Mi-am pierdut iubirea si nu o voi mai gasi. Sa fii fericit suflet pereche, te voi pastra cu drag in gand si suflet.

Ma voi multumi cu frimituri, cu franturi de fericire. Ma voi bucura de o patura calda ce ma protejeaza in fiecare noapte, de un cearceaf si o perna incarcate de semnificatii si voi dormi in acel tricou uitat pana lacrimile se vor transforma intr-o durere surda care in cele din urma se va solidifica intr-o imbatranire precoce.

Nu face pe nimeni sa planga caci ii vei curma visele si nu va mai putea sa traiasca. Nu rade de lacrimile triste caci s-ar putea sa nu mai poti simti profunzimea unui sarut.

Si daca ai langa tine un suflet, nu il mai numesc pereche – caci e ceva aievea acest lucru, nu il lasa sa zboare. Strange-l in fiecare zi la piept si saruta-l de parca ar fi ultima oara cand il mai vezi. Asta trebuia si eu sa fi facut pe 9 ianuarie anul acesta… dar acum e prea tarziu.

ps. Sufletele pereche traiesc in lumea lor, se intalnesc de cate ori le este dor si doare – e un spatiu nedefinit undeva in subconstient. Si daca nu se mai aud niciodata ele se vor regasi sub alte forme: o mireasma, un cantec, o bautura, un fum, o frana de mana trasa in curba… cu alte cuvinte in experiente repetative.

Tha se agapaw gia panta psihi mou esy. Den tha to ksereis. Gia sena kai mono… klew!!!

Cine te-a suparat? Ceausescu!

Pasi prin trecut, amintiri perimante, putin uitate dar pastrate cu grija. Zambete cu subinteles si portii de ras sanatos. Regrete si sperante.

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii are substanta, vorbeste despre o realitate, despre stereotipuri, despre speranta, despre imposibilitatea de a iesi din tipare, despre dorinta, despre ceva mai mult, despre noi – cei ce am fost si noi – cei ce suntem.

Limonada

Cum poti face limonada dintr-o lamaie fara sa o storci?

For my sweetheart

Happy

I've lived, I've loved, I've lost
I've paid some dues, baby
We've been to hell and back again
Through it all you're always my best friend
For all the words I didn't say and all the things I didn't do
Tonight I'm gonna find a way
All about lovin' you

Alone

Singuratatea

Mi-am dat seama in sfarsit de ce unii oameni vor sa fie singuri, de ce le place solitudinea. Pentru ca a fi singur nu presupune nici o obligatie decat fata de nimeni si deci prin urmare este mult mai comod.

O alta varianta plauzibila este faptul ca au avut parte de multe dezamagiri si este mai usor sa se inchida sub o cupola de cristal si sa traiasca protejati de toate rautatile posibile. Dar nu este un mod de viata acesta - cu toate ca multi dintre noi asa suntem, constient sau nu.

A fi singur e la moda intr-o lume mult prea agitata, plina de stres si de profitori la orice pas. Este greu de gasit un mediu in care sa te destainui si sa sti ca oamenii de langa tine iti sunt chiar prieteni.

Si daca este sa va aflati intr-o stare de nepasare, asculati Alexz Johnson - va mai vine sufletul la loc :D.

Planuri de weekend

Sfarsit de saptamana. Vesti diverse(bune, rele) si planuri de weekend. Eu de fapt imi fac deja planuri deja pentru saptamana viitoare. Am pe lista 15 septembrie, premiera filmului Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii – de abia astept mai ales ca au aparut atatea stiri si am si cateva insighturi ;-).

Dar in weekendul asta cred ca ma voi ingriji de mine, de prietenii neglijati, de proiectele intarziate si ma voi gandi putin mai mult la ... munte si la mare. Ma voi opri sa admir soarele si luna. Voi cauta Luceafarul si ii voi spune un secret. Cam atat ca dupa se aglomereaza.

Back 2 reality

Agitatie, stres, oboseala. Si nu au trecut decat trei zile de revenire la cotidian. Printre picaturi ma gandesc ca desi mi-am pierdut cartela o sa imi amintesc numerele celor apropiati.. sau ma vor suna ei sa ma intrebe unde am disparut.

Mi-am uitat codul pin de la card :-(( dar ca prin minune mi l-am adus aminte in fata bancomatului – probabil de frica ca nu mai aveam bani sa supravietuiesc. Dar mai trist este ca trebuie sa imi schimb cardul tocmai acum cand am retinut pinul :-P.

Am stat de vorba cu prietenii, am descoperit noi oameni fascinanti cu care imi face placere sa discut. Si am zambit vazand un site pentru un film exceptional cred eu (cu toate ca inca nu l-am vazut dar cunosc cateva insight-uri). Intra si tu aici si vezi despre ce vorbesc. Ce eram si ce am devenit ca sa zic asa. Un regizor roman cu multe premii la festivale. Merita sa veniti la premiera de pe 15 septembrie de la Studio.

In rest incerc sa imi mentin zambetul si motivatia.. ca nu mi-a mai ramas nimic.

Primul sarut … drumul catre un Lovemark

Primul sarut, prima strangere de mana, prima imbratisare, primele semne ca te-ai indragostit, acea stare de beatitudine pe care nu o vei putea uita cat timp existi – acest sentiment, puterea acestei legaturi este cautata de acele branduri care se vor a fi Lovemarkuri – branduri de suflet.

Citind cartea lui Kevin Roberts m-am regasit, am zambit si mi-am dat seama ca a iubi este ceea ce intr-adevar ne motiveaza in aceasta existenta. Fie ca este vorba de o iubire fizica, de produs, serviciu sau brand. Daca nu punem suflet in ceea ce facem nu vom putea reusi. Este exact principiul pe care orice marketer trebuie sa il aiba ca prim obiectiv atunci cand creeaza relatii de lunga durata cu consumatorii lui.

Invatam, de la cel care crede ca nimic nu este imposibil, ca o relatie de dragoste se construieste in timp si implica din ambele parti actiuni si comunicare. Un lovemark este misterios, intim si pasional. Daca dragoste nu e, nimic nu e. Si toata aceasta relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe respect. Fara respect nu avem nimic. Pentru a trece de barierele perceperii drept un simplu produs, trebuie sa cream in jurul nostru o poveste atat de reala si relevanta incat consumatorul sa se indragosteasca pana la uitare de ea.

Puterea unui lovemark vine din experientele pe care le genereaza – in concordanta cu nevoile consumatorului. Tot timpul trebuie sa fim in spatele consumatorului, pe strada, in casa sau sa traim si sa simtim ca cel care va iubi in final produsul sau serviciul nostru. Trebuie sa gasim acel declansator care va face brandul sa devina un mod de viata si deci un lovemark – sa depaseasca sfera obisnuitului si sa treaca baricada dorintei.

Daca ai iubit cu pasiune pana la uitarea de sine, macar o data in viata, atunci vei putea intelege si crea un lovemark. A construi si intretine un astfel de ideal este exact ca un mariaj fericit, ca o mare dragoste implinita si infloritoare. Elementele chimice se transpun acum pe teritoriul marketingului. Si functioneaza caci in societatea contemporana indivizii au nevoie de dragoste ca de aer, au nevoie de legaturi puternice si profunde. Creeaza loialitate dincolo de ratiune si te vei mentine in topul brandurilor de suflet!

Inovatie, intuitie, noutate, creativitate – dar mai presus de toate curiozitate – iata doar cateva dintre armele pe care trebuie sa le folosesti tot timpul. Intreaba in stanga si in dreapta despre produsul tau, imbunatateste, cerceteaza, observa si ia-o de la capat. Fii tot timpul cu ochii in patru si cerceteaza orice semnal indiferent de unde ar veni el.

Indrazneste sa faci ceva cu adevarat nou si nu te teme niciodata de necunoscut. Daca vrei sa faci ceva maret si sa creezi un brand de suflet nu uita sa “urci pe munte, sa mergi in jungla si sa gandesti ca un peste”, dupa cum ne spune Kevin in a sa “Lovemarks”.

In fiecare zi fa cinci lucruri diferite pentru tine si brandul tau. Intreaba, cerceteaza, pune in practica si nu uita care este scopul tau – acela de a crea legaturi dincolo de ratiune, loialitate – legaturi de suflet care sa traduc in povesti frumoase de dragoste – a consumatorilor cu tine ca si companie, produs sau serviciu. Si nu uita ca un lovemark incepe de obicei cu un simplu “sarut”. Fa ca acesta sa fie dorit si a doua oara si a treia… pana la infinit.

Citeste mai multe despre Lovemarks.

Scortisoara

Melancolie, culoarea stafidelor si un vant rece ne dezmiarda zilele. Da, a venit toamna. Cu melodiile ei, cu simtirile si cu tot ceea ce aduce ea. Intruniri dupa vacanta, povestiri frumoase, zambete dar mai ales dor. Dor de cineva, de ceva, de un sentiment anume.

Toamna are frumusetea ei, dar poate fi si foarte urata si rea daca nu ai pe cineva care sa te sustina si sa iti impartaseasca simtirile. Mi-e dor de acel septembrie in care ma pregateam de scoala, de colegi si de profesori, de noile materii si peripeptii. Mi-e dor de frunzele galbene si aramii pe care le admiram cu ghiozdanul in spate dupa ore in drum spre casa. Mi-e dor sa ma dau cu rolele prin parc si sa plimb catelul.

Vreau sa fiu din nou copil in adevaratul sens al cuvantului si sa ma bucur de surprizele pe care mi le pregateau parintii. Dar raman doar cu spiritul acesta si ma mai alint din cand in cand. Vreau sa fiu adolescenta si sa ma pup timid pe obraz cu un admirator. :D

Vreau sa fie din nou toamna asa cum era odata. Sau sa o iau de nebuna prin padure si sa ma incarc cu enrgie cat pentru a trece de anotimpul cu miros de scortisoara.