Scortisoara

Melancolie, culoarea stafidelor si un vant rece ne dezmiarda zilele. Da, a venit toamna. Cu melodiile ei, cu simtirile si cu tot ceea ce aduce ea. Intruniri dupa vacanta, povestiri frumoase, zambete dar mai ales dor. Dor de cineva, de ceva, de un sentiment anume.

Toamna are frumusetea ei, dar poate fi si foarte urata si rea daca nu ai pe cineva care sa te sustina si sa iti impartaseasca simtirile. Mi-e dor de acel septembrie in care ma pregateam de scoala, de colegi si de profesori, de noile materii si peripeptii. Mi-e dor de frunzele galbene si aramii pe care le admiram cu ghiozdanul in spate dupa ore in drum spre casa. Mi-e dor sa ma dau cu rolele prin parc si sa plimb catelul.

Vreau sa fiu din nou copil in adevaratul sens al cuvantului si sa ma bucur de surprizele pe care mi le pregateau parintii. Dar raman doar cu spiritul acesta si ma mai alint din cand in cand. Vreau sa fiu adolescenta si sa ma pup timid pe obraz cu un admirator. :D

Vreau sa fie din nou toamna asa cum era odata. Sau sa o iau de nebuna prin padure si sa ma incarc cu enrgie cat pentru a trece de anotimpul cu miros de scortisoara.