disconfort psihic

sentiment de disconfort. stare de apasare. nimic nu mai conteaza decat gandul acela care te obsedeaza si se amplifica exponential cu trecerea secundelor, minutelor, orelor. vrei sa faci lucrurile mai bune si ceva te retine. sentiment de ratare. stare de imponderabilitate spirituala. cine ne mai intelege? suntem niste animale care produc sentimente, senzatii si asocieri puternice.

vreau sa fiu un vis, sa tresar la fiecare bataie de inima, sa fac lucruri frumoase si durabile. ma vei lasa oare?

Centura de siguranta

La decolare si aterizare centura de siguranta este obligatorie. Just in case. Asa ca nu uita: sa nu zbori niciodata fara centura de siguranta. Mai ales daca este vorba de altitudine mare si un aparat de zbor modern. ;)

Nu vreau. sic

Azi am iesit din barlog si m-am uitat cat este de mutilat orasul si parca toti tinerii asteapta cu nerabdare tremuranda faimoasa zi in care isi pot da pe spate iubitele. Nu inteleg de ce trebuie sa ne demonstram dragostea intr-o zi anumita din an? Ce aduce in plus daca imi da astazi o floare sau maine? Tot un gest ramane. Si cu cat este mai natural, cu atat mai credibil. Nu vreau inimioare si declaratii de dragoste de Valentine’s si nici de Dragobete. Vreau sa stiu ca eu sunt cea care contez si sa imi arate asta. La fel cum o fac si eu.

Mi se pare tras de par sa imitam ce fac altii, sa nu avem pic de imaginatie, sa credem ca o masa la restaurant si o inimioara de plus vor face iubirea mai trainica sau mai credibila. Rest my case.

Indecizie

De cateva zile stau si ma gandesc ce sa mai scriu pe blog. Nu ca nu as avea idei sau nu se intampla nimic in viata mea. Dimpotriva. As putea scrie un roman. Ieri in metrou spre casa m-a lovit brusc. Nu mai am ce scrie pe blog pentru ca intre timp acesta si-a atins obiectivul propus. Acela de a trece peste o perioada gri din viata mea. Si se pare ca am reusit.

Acum trebuie sa-i gasesc un nou obiectiv sau sa scriu alt blog, mai incisiv de data asta. Se pare ca au succes mai mare cele care musca de fund diferite greseli sau intamplari de pe scena realitatii. Pana la urma comenteaza un joc ce nu se va termina niciodata. Si cum romanul s-a nascut poet, haideti fratilor sa scriem. Orice, numai sa scriem. Ca e la moda, ca ne place sa ne bagam in seama si sa fim bagati in seama. Ca nu avem ce face cu timpul nostru liber. Ca e cool sa spunem ca avem blog. Si alte nenumarate motive.

Las in urma episodul Kora cu dedicatia urmatoare: “Drumul spre fericire e greu. Mai ales cand vrei ca totul sa fie perfect. Se lasa cu asteptari, tatonari, cautari, initiative, momente de glorie si de uitare completa.”