Vis de catifea

Frumos si totusi trist. Ochi caprui profunzi, taiosi. Licariri de bucurie, tristete profunda. Dragoste pana la extaz, pasiune la maxim – toate astea sub o masca prea frumoasa.

Zile ce incep cu un sarut si se termina alaturi de cineva pe care iti doresti sa il ai toata viata langa tine. Certuri care dispar la primul zambet sau atingere. Priviri care spun mai mult decat un te iubesc.

Dar toate astea pentru ce? Pentru o zi sau un moment ce va dura o viata in amintire? De ce trebuie sa iubim cu pasiune daca nu putem aprecia ce am avut decat cand e prea tarziu? De ce nu avem un ghid de folosire a unui suflet inainte de a-I bulversa existenta? De ce unele persoane nu sunt capabile sa iubeasca decat atunci cand sufera prea mult si e prea tarziu????

Un zambet, doua buze, doi ochisori catifelati tristi, un nasuc si totusi un suflet pereche.
3 octombrie si 9 ianuarie. Atat.

3 octombrie

Ziua in care te-ai nascut sigur era ploioasa, dar nu era ploaie, cerul plangea pentru ca pierduse cel mai frumos inger!

Si acela erai tu.......!!!!!!

Disper

Frunze de toamna. Rosii, aurii, verde pal, verde crud. Un baiat cu flori in mana alearga sa prinda metroul catre prietena lui. Oare ea stie, il asteapta?

O usa inchisa prea brusc,o miscare prea brusca, un toc infipt intre sinele canalizarii, un strigat de disperare…

Miros de mucegai, umed si cald. Tromba mare, zgomot de inchis. Tunel. Intuneric. Disperare. Totul sau nimic. Iubit si totusi necunoscut. Pierdut in spatiu. Cuvinte si jocuri. Viata. Moarte. Bucurie, furie, disper. Totul!

Apus de soare, de deceniu, de secol, de iubire, de zi. Da.

O batrana, un cersetor, un tigan, un copil, un cuplu de indragostiti, eu. Imbulzeala mare, pasiune, dispret si totusi viata. Excitant, palpitant, tangibil!!!!!

Despre o seara de luni

Dupa o zi extenunata de luni ajung acasa – inainte de asta, o portie de KFC la care am discutat despre ce mai este de facut la proiectul abia inceput. Si ajunsa astfel in casa...ma gandesc ca am nevoie de o prezenta mai altfel langa mine...

Asa ca am luat taxiul si am strabatut Bucurestiul pentru a rapi cateva ore de tv intr-un loc cozzy.

Din nou in drum spre casa, m-am uitat la cladiri – vechi, somptuoase si neingrijite totusi. Am vazut Casa Poporului si mi-am amintit ce frumoas era cand afara ploua teribil si artificiile ne tineau ochii si mintea ocupata.

Mi-am amintit locul in care am innoptat prima oara in Bucuresti... prima mea plimbare pe Calea Victoriei, prima intalnire cu centrul vechi... primul sarut sub clar de luna.

Despre toamna

O zi de toamna cu soare bland. Razele lenese se joaca cu suvitele mele. E Timpul sa incep o noua zi care se anunta interesanta. Plec spre Tulcea unde voi fi domnisoara de onoare la nunta unei prietene. Sunt curioasa sa descoper un oras nou, traditii si de ce nu oameni.

Drumul este un deliciu. Antrenant si peisaje din alta lume. Nu stiam ca Dobrogea e asa frumoasa... am vazut copaci ingalbeniti, care mi-au adus aminte de toamnele petrecute in copilarie la bunici. Am prins pasarile jucandu-se pe luciul apei, caprele, oile si vacile infruptandu-se din pajiste.

A fost un vis drumul, mai ales cel de intoarcere :D...

M-am simtit pentru o zi jumate in alta lume.. o lume linistita, cu oameni calmi si plini de viata. M-am intors trista in Bucuresti caci oamnenii de aici nu stiu sa aprecieze stelele de pe cer, soarele bland dimineata si actiunile celor din jur....

Visez din nou la o escapada pe drumurile unde miroase a toamna.

Crazy, sexy, hypnotic

tell me how you feel?

De ce vrem de multe ori sa parem ceva ce nu suntem? Din dorinta de afirmare? Pentru ca sa fim in centru atentiei sau pur si simplu pentru ca asa este la moda?

In viata exista suisuri si cobarasuri, dar intotdeauna speram si ne dorim ca totul sa fie bine. Ei uite ca nu se poate ca toate sa ne mearga asa cum vrem noi pentru ca nu totul depinde de noi. Si atunci ajungem in situatia de mai sus, cand ne dorim ceva ce nu suntem si nici macar nu vrem sa fim.

Am ajuns ieri obosita acasa, dar cu parul drept si proaspat tuns :). Cele doua pisici pe care le gazduiesc m-au intampinat cu drag si s-au jucat cu mine de parca asa era normal sa se intample de fiecare data cand ma vedeau. Asta mi-a dat un pic de speranta. Poate undeva in noi mai exista un pic de instinct animalic care se manifesta in jurul persoanelor dragi.

E frumos sa traim cu speranta ca intr-o zi cineva ne va descatusa instinctul .....

Despre liniste

Ce este de fapt linistea si de unde provine ea?

Liniste in miez de noapte. Liniste pe strada, pe hol, in camera.


Liniste intr-un moment de nebunie. Liniste in club. Liniste in suflet.


Impacare si razboi. Toate lucrurile importante se termina printr-un pact al linistii.


Oare sa fie mult mai profunda linistea decat cuvintele, decat o comunicare sustinuta? Oare nu traim intr-o realitate prea plina de semnificatii si comunicare? Cum ar fi ca pentru o zi sa nu mai auzim nimic? Sa fie liniste totala? Am innebuni sau am fi al naibii de fericiti?

Despre Vineri 13

O zi calda de toamna cu soare bland. Doi indragstiti prin parc plimbandu-se de manuta si uitand de probleme. Se aseaza pe o banca se pupa si vorbesc despre cotidian si viitor.

Despre iubire

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit. Phasellus rhoncus, odio convallis vulputate viverra.

Despre neputinta

Sa fie vorba despre o stare de refulare a psihicului? Sau pur si simplu o frica de a infrunta realitatea, de a ne maturiza?

Eu cred ca sentimentul de neputinta are o stare latenta – frustrarea. Cei care au fost privati in mod constient sau nu de anumite “satisfactii/recompense” vor trai o viata intreaga cu acest sentiment. Ceea ce este mai grav – nu vor face nimic sa iasa din starea respectiva, se vor complace, plange dar nu vor incerca sa gaseasca nici o portita de iesire. O putem numi mai simplu comoditate, delasare, lipsa de putere – sau mai simplu neputinta.

Nu cred ca un om nu este capabil sa faca lucrurile bine. Atata timp cat i se explica, este sustinut, apreciat si recompensat. Si ce este mai important in toata aceasta ecuatie – ca cel decazut in starea de neputinta sa vrea sa iasa din ea. Atfel.. ne luptam cu morile de vant.

Neputinta este de fapt cea mai josnica treapta a fiintei umane. Dar de cele mai multe ori ne regasim in ea. Fie ca ne e prea lene sa facem un lucru sau suntem obositi, fie ca nu ne dam interesul sau nu suntem atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru. Pana la urma e vorba desprre cauze pierdute… cauze pierdute…. mmm … aici sunt maestra :D.

Asa ca daca vedeti o lacrima, un prieten prea ganditor, sau superficial in ceea ce face nu ezitati sa il scoatteti din starea de neputinta. Haideti sa fim un pic mai plini de initiativa, cu mai multi prieteni si povestiri frumoase de spus seara inainte de culcare.

Stay close… next “about” soon…

Seria “Despre”

Nu mai vreau sa scriu nimic despre mine, despre lucruri, despre sentimente. Cel putin pana cand voi dezgropa din nou ceea ce acum e ingropat undeva adanc.

Relativ

Timpul e relativ, trece asa de repede incat pierdem multe lucruri. Si toti au in schimb pretentii de la noi sa fim up to date cu diverse. Ok… hold on… time is 2 short 4 everything.

Este miezul noptii si realizez ca as vrea sa mai am cateva ore sa sa citesc ganduri, sa caut informatii pentru mine si suflet. As vrea sa am timp sa ma gandesc, sa scriu, sa plang, sa ma bucur, sa zambesc. Sau sa gatesc si sa imi fac curat prin lucruri de mult prafuite... M-am suparat pe timp – zboara prea repede.

Este din ce in ce mai evident ca se impune o schimbare, de ritm, de timp…

ps. cateodata timpul trece ingrozitor de incet, se scurge secunda cu secunda si ni se pare o eternitate. In alte cazuri vrem sa il oprim in loc, sa il dam inapoi sau pe fast forward. Si totusi el trece cu aceasi intensitate in fiecare moment…

Bucharest by Tag

tagged by: katakitoka

3 locuri care-mi plac in Bucuresti:
- Calea Victoriei noaptea vazuta de undeva de sus
- Lipscani
- Oriunde se face cafea buna.. asteptam Starbucks

3 locuri pe care le detest in Bucuresti:
- Locurile prea aglomerate si fitzoase
- Locurile frecventate de cei care asculta manele
- Gara de nord

3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii:
- Edgar’s Pub
- Terminus
- Terasa Thalia

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti:
- cum se inghesuie toti la usa mijlocului de transport cu o statie, chiar doua inainte
- de ce trecem prin locuri nepermise
- de ce toleram atitudini deplasate

cel mai de fitze cartier:
- Tineretului

cel mai urat cartier:
- Pantelimon

tag: blogariu